La sfârșitul lui 2017 am decis să mergem în Islanda și să petrecem pentru prima dată
Revelionul în altă țară. Am fost atât de impresionați de acea aventură încât, atunci când am simțit că anul 2018 se apropie de sfârșit, ne-am uitat către ce destinații putem ajunge direct din Iași, ne-am îmbarcat în avion și am plecat 🛫. Chiar dacă cu doar patru luni înainte spuneam că nu vom mai urca în avion o perioadă mai lungă de timp, asta nu s-a întâmplat 👌.
În cele patru zile cât am stat în Amsterdam, am văzut mai multe bărci și biciclete decât văzusem întreaga viață.
Oriunde întoarceam capul vedeam un canal pe care erau parcate de-o parte și de alta zeci de bărci. Poate unele dintre acestea erau locuințe permanente, dar cred că majoritatea erau doar de ocazie. Părea că bărcile în Amsterdam au rol de case de vacanță.
 |
| Bărcile și canalele împânzeau centrul vechi |
 |
| Arhitectura clădirilor amintea de alte vremuri |
Ne-am dorit să vizităm Amsterdamul fără grabă și să nu avem mai mult de două obiective într-o zi. Principalul nostru scop a fost să ne pierdem printre canalele nesfârșite și clădirile foarte vechi care împânzeau orașul. Prima zi a fost dedicată muzeului național olandez. În cele patru ore petrecute în
Rijksmuseum am putut vedea atât de multe tablouri și ilustrații cu teme navale 🚢, încât am început să mă simt un pic amețit, ca și cum aș fi suferit rău de mare. Cea mai impresionantă cameră din muzeu mi s-a părut
biblioteca Cuypers. Aceasta era întinsă pe patru nivele pline cu cărți despre istoria artei, majoritatea în olandeză.
 |
| Bătăliile navale erau tema multor desene și picturi |
 |
| Cuypers Library - o bibliotecă dedicată istoriei artei |
În fața muzeului ne așteptam să se afle vestitele litere
"I amsterdam", locul preferat de turiști pentru selfie-uri. Acestea au fost scoase la începutul lui decembrie 2018 și plimbate prin mai multe locații din oraș.
Nu departe de
Rijksmuseum, am găsit sediul și muzeul celor de la
Coster Diamonds. Prima dată când am auzit de Coster Diamonds a fost când am citit despre diamantul de 105 carate,
Koh-i-Noor, care a fost finisat de Coster Diamonds și care se află în posesia Familiei Regale a Marii Britanii. Inițial am intrat la
Muzeul Diamantelor de la Coster, dar acesta a fost prea puțin interesant pentru noi. În schimb, la fabrica acestora, care se află chiar lângă muzeu, am putut vedea
meșteri bijutieri la treabă, finisând inele de logodnă și alte mici bijuterii.
 |
| Locul unde o piatră naturală devine o bijuterie |
A doua zi ne-am petrecut-o printre animalele de la
Grădina Zoologică Artis. Chiar de la intrare am simțit că viețuitoarele rezidente sunt foarte bine îngrijite și au foarte mult spațiu. Majoritatea locurilor în care stăteau erau înconjurate de trotuare ca să le poți admira din toate părțile. Am fost așa de impresionați de frumusețea animalelor, încât am uitat să facem fotografii. Ne-am amintit de aparatul pe care îl căram la gât de trei ore doar atunci când ne-am oprit la
restaurantul cu vedere spre țarcul elefanților și al girafelor. Înainte să ieșim, am vizitat și expoziția
Micropia - locul unde am văzut la microscop bacterii și alte vietăți foarte mici.
 |
| Pelicanii voiau să aibă aceeași culoare ca vecinii lor flamingo |
Următoarea zi am dedicat-o
Muzeului Rembrandt. Drumul nostru de la cazarea de pe
Keizersgracht până la muzeu trecea prin
Dam Square. Într-un impuls de moment, am decis să vizităm și
Palatul Regal din Dam Square. Avea să fie unul din locurile noastre preferate din excurise, poate și pentru că numărul de turiști era foarte mic comparativ cu orice alt obiectiv.
 |
| Atlas, pedepsit, ține bolta cerească pe umeri |
Eu am rămas impresionat de dimensiunile sălii centrale,
Citizen’s Hall, unde, în podeaua de marmură, erau
încastrate două hărți ale lumii așa cum era cunoscută în secolul al XVIII-lea. Sala este înconjurată de multiple camere și apartamente care au intrarea direct de pe holurile extinse. Unele apartamente rămăseseră amenajate ca pentru vizitele de stat pe care le găzduiseră în urmă cu zeci de ani (Churchill în 1946), iar altele erau aranjate să reflecte activităție zilnice ale unei primării. Înainte ca
Paleis op de Dam (denumirea clădirii atunci când a devenit reședință) să aibă funcția de palat regal, aceasta a funcționat mai bine de 150 de ani ca primărie, tribunal și trezorerie a orașului Amsterdam.
 |
| Camera în care a stat Churchill în 1946 la Paleis op de Dam, Amsterdam |
Pe o ploaie care nu ne dădea pace de dimineață, ne-am îndreptat spre locul unde
Rembrandt a avut școala de pictură și de unde și-a vândut, spre sfârșitul vieții, multe din picturile sale. Majoritatea tablourilor din muzeu
nu sunt printre cele mai cunoscute, dar arată diferitele tehnici folosite de pictor pentru a-și perfecționa
trasarea umbrelor și pentru a reda cât mai fidel trăsăturile umane. Într-una din încăperi am asistat la o demostrație de
imprimare prin tehnica gravurii, așa cum era folosită de însuși Rembrandt. În ultima cameră ni s-a explicat cum se făceau
vopselele în trecut și cât de nocive erau acestea, multe dintre ele conținând sulf sau plumb.
 |
| Pigmenți și vopsele naturale la Rembrandt Museum |
Pentru seară ne-am rezervat un tur al canalelor din Amsterdam cu
Blue Boat Company. La momentul rezervării nu am știut că turul nostru se va concentra pe
Amsterdam Winter Light Festival, o expoziție de artă modernă aflată la a șaptea ediție. Toate exponatele erau în aer liber și fuseseră create folosind lumina ca mijloc de expresie.
Notă pentru viitorii călători: În caz că vă doriți să vizitați Amsterdamul noaptea, să țineți minte că acesta se transformă într-un alt oraș după apusul soarelui și aprinderea luminilor artificiale. Amsterdamul devine neîncăpător pentru mulțimea de turiști aflați în căutarea experiențelor care au făcut orașul atât de cunoscut pentru tineri.
 |
| Muzeul maritim învăluit în umbre |
Ultima zi din 2018 ne-am petrecut-o vizitând
Heineken Experience. Acest nume atipic pentru un muzeu era de fapt denumira perfectă pentru ce aveam să vedem, gustăm și să simțim. Turul a părut să înceapă chiar înainte să cumpărăm biletele,
în timp ce degustam oliebollen (gogoși) oferite de angajații muzeului pentru a ne încălzi în timpul în care așteptam la coadă. În interior, vizita începe cu o scurtă istorie a companiei care este încă deținută în proporție de 25% de un membru al familiei Heineken,
Charlene de Carvalho-Heineken. Am aflat apoi cum se face berea și că ingredientul secret se numește
A-Yeast. La sfârșitul turului, amețiți de jocul haotic de lumini verzi, am fost întâmpinați cu
pahare de bere răcoritoare.
 |
| Heineken Experience este un muzeu de istorie a berii |
 |
| Întorși în Iași am fost curioși dacă ne așteaptă așa ceva în locul bradului |
Cum Crăciunul tocmai trecuse, Amsterdamul era încă învăluit în aer de sărbătoare. Noaptea dintre ani a început pentru localnici în jurul orei 16:00 când au explodat primele artificii - acestea nu s-au oprit decât după ora 2:00 pe 1 ianuarie 2019. La miezul nopții toată lumea părea că avea pregătite zeci de artificii de toate felurile. Inclusiv vecinii noștri, care erau aproape de
vârsta bunicilor, se distrau de minune când lansau artificii printre mașini.
Libertatea cu care se dădeau artificiile, care uneori mă speriau, îmi amintea mult de revelionul din Islanda (despre care poți citi aici:
Revelion 2018 ). Oamenii se simțeau bine, erau veseli, dar, mai ales, păreau că au uitat complet de griji și stres. În următorul articol voi povesti puțin despre ce decizii am luat în prima săptămână din 2019, iar acum, în timp ce scriu aceste rânduri, îmi dau seama că aceste decizii au fost influențate de noile călătorii și experiențe avute în 2018.
