Ne-a întrebat un prieten când ne-am întors din escapada noastră de două săptămâni în Islanda: "De ce ai vrea să mergi iarna în Islanda?". Chiar așa, de ce ai vrea? E frig, drumurile sunt pline de gheață, ziua e scurtă, deci noaptea e foarte lungă, aproape nimeni nu este pe stradă și, ca să nu mai zic, nu ai nici o garanție că ai să vezi Luminile Nordului. Dar dacă vrei să mergi în Islanda închipuindu-ți că este simplu, ușor sau că urmează să vezi lucruri cu care deja te-ai obișnuit, nu cred că alegi corect destinația.
Ne dorisem mult să ajungem în Islanda și cred că nici o țară nu ne-a mai atras în acest fel până acum. Islanda nu însemna pentru noi doar peisaje naturale, deși cred cu adevărat că peisaje de felul acelora nu mai poți găsi în altă parte; Islanda însemna și oameni mai altfel, despre care citisem că ar fi foarte primitori și veseli. Dar, cel mai mult, ne-a atras senzația de libertate pe care ne așteptam să o găsim acolo. Sigur vrei să afli dacă le-am descoperit, așa că te invit să citești mai departe despre aventura noastră din 2017 în Islanda.
Ca mulți alții înaintea noastră, ajungem la aeroportul din Keflavík în jurul orei 19:00, după aproape 3 ore de zbor din Luton, cu un avion EasyJet. Primul pe lista noastră de obiective este parcarea cu mașini de la GreenMotion, de unde luăm "sania noastră", un Ford Kuga destul de nou. Câteva hint-uri utile la închirierea unei mașinii de la GreenMotion Islanda:
- e obligatoriu să prezinți un card de credit; DA - credit, nu merge unul de debit, deoarece au nevoie să îți poată bloca ușor garanția, care în cazul nostru nu este tocmai mică: 2000 de euro;
- verifică cu atenție mașina de câteva ori - o lanternă e foarte utilă, mai ales că nopțile de iarnă în Islanda sunt foarte lungi, deci sunt șanse mari să faci inspecția mașinii pe întuneric. Faci fotografii, apoi mergi înapoi la biroul de închirieri și spui frumușel tot ce ai găsit în neregulă;
- o asigurare pentru mașină este foarte utilă, fie ea luată de pe site-ul de unde rezervi mașina sau direct la cei de la GreenMotion. Orice reparație la mașină este foarte scumpă;
Fiecare zi începe "când se crapă de zi", la ora 10:00, și se încheie după ce soarele termină de apus - și chiar îi ia puțin să termine, cam vreo 4 ore așa 😄. Primul traseu, presărat cu cele mai cunoscute obiective - The Golden Circle - începe pentru noi cu Lacul Vulcanic Kerið,
 |
| Lacul Vulcanic Kerið |
Suntem foarte încântați de numărul redus de vizitatori, de faptul că la ghișeul din mijlocul pustietății poți plăti cu cardul și că ni se permite să ne plimbăm în voie în jurul craterului: grijă la gheață totuși.
 |
| Lumina dimineții este perfectă pentru fotografii |
Dimineața reprezintă cel mai bun moment de făcut fotografii datorită luminii și lipsei de aglomerație. De altfel, tot acum te poți întâlni cu alți pasionați de fotografii și călătorie, care, ca și tine, au venit până la capătul Europei ca să se bucure de acest loc spectaculos.
 |
| Poneii se apropie de drum ca să salute turiștii |
Ne îndreptăm curioși spre Geysir, iar poneii ne întâmpină la marginea drumului, de parcă ar vrea să ne salute și să fie mângâiați. Spre deosebire de unele locuri pitorești din România unde găsești animale pe marginea șoselei sau chiar pe mijlocul drumului, în Islanda, acestea sunt ținute departe de drum print-un gard finuț, ca să nu fii nevoit să faci slalom printre ele 😤.
Geysir este unul din obiectivele din Islanda pe care merită să îl vezi atât vara cât și iarna. Vara vei vedea clasica erupție la înălțime a unei impresionante cantități de apă. În schimb, iarna poți vedea cum apa care țâșnește din gheizer se transformă în vapori aproape instant. Vaporii, fiind reci, se vor prinde de orice găsesc in jur și totul va părea de gheață.
 |
| Erupția lui Geysir nu este programată, uneori trebuie să aștepți și 10 minute să își înceapă spectacolul |
Obiectivele naturale de pe traseul Golden Circle sunt foarte apropiate unul de altul; în aproximativ 20 de minute poți ajunge la următorul, asta dacă nu faci alte popasuri să privești peisajele sau atracții mai puțin cunoscute. Astfel, ajungem repede la Gullfoss (foss în islandeză înseamnă cascadă), unul dintre cele mai vizitate puncte turistice din Islanda. Ca să putem privi în întregime această minune, islandezii au amenajat două puncte principale de vizionare:
- unul, de pe stâncile de deasupra acesteia, ca să vezi cât este de întinsă și cum râul Hvítá a tăiat muntele în două;
- celălalt, de la nivelul unei platforme, de unde poți admira râul Hvítá care se scurge în toate direcțiile în cascada Gullfoss, construind terase de apă.
Notă pentru noi și pentru oricine are de gând să viziteze iarna o cascadă: îmbracă-te de două ori mai gros decât ai vrut inițial, deoarece apa rece face ca totul în jur să fie înghețat, inclusiv aerul inspirat.
 |
| Doar o parte din Gullfoss, de pe scările care duc la platforma inferioară de vizionare |
Următorul obiectiv pe care am pus ochii nu este ceva natural, ci este o realizare a unor pasionați de legume, mai exact de roșii: Serele Friðheimar. Serele sunt o afacere de familie, în care proprietarii îți arată cum "cultivă" islandezii roșiile, cum le înmulțesc în "creșe", cum se polenizează cu bondari și, cel mai interesant, te vor invita să guști din acestea. Tot aici este amenajat un restaurant unde poți mânca: o supă de roșii aromată, paste delicioase home-made legate cu sos de roșii (peste care îți poți presăra busuioc proaspăt tăiat chiar de tine) și multe alte bunătăți din roșii.
Înainte să pleci, nu uita să treci pe la magazinul de suveniruri, făcute, cum altfel, din roșii. Plecăm de aici surprinși că, o idee care la noi este destul de puțin atrăgătoare pentru vizitatori (roșiile sunt la vedere, iar umiditatea dinăuntru este destul de ridicată), este la mare căutare în Islanda unde stai la coadă ca să prinzi o masă.
 |
| Foarte greu să îți iasă o fotografie în serile cu umiditate crescută |
Înnoptăm în apropiere ca să vizităm a doua zi parcul național Þingvellir (Thingvellir). Parcul este amenajat în jurul riftului dintre plăcile tectonice ale Americii de Nord și Eurasiei. Mai exact, te plimbi la pas de pe un continent pe altul! Ajunși acolo, ne interesăm unde putem vizita riftul, iar persoana de la tourist info râde puțin pe seama noastră: "Sunteți deja în rift, dar dacă vreți puteți ieși afară ca să vă convingeți". Impresionant pentru noi, însă aflăm că pentru islandezi nu acesta este cel mai mare atu al acestui parc.
 |
| Ice on the Road! A nu se traduce - un ghețuș pe șosea - ci strat de 10 cm de gheață pe marginea drumului, carosabilul fiind uscat |
În apropiere de lacul Þingvallavatn, cel mai întins lac natural din Islanda, aflat în interiorul parcului, s-a constituit primul parlament islandez, Althing, în anul 930. Notă: când în România se conturau primele voievodate și cnezate, iar popoarele migratoare ne "vizitau", în Islanda se constituia primul parlament al țării. Tragem mașina într-una din parcări și plecăm la o plimbare prin rift. Am ales unul dintre cele mai scurte trasee, cu doar două obiective:
- Öxarárfoss, un adevărat zid de gheață, în interiorul căruia apa a săpat un canal prin care curge în continuare de pe marginea continentului american;
- Hakið Visitor Center, de unde poți vedea întinderea parcului și lacul Þingvallavatn, care nu prezintă urme de îngheț nici măcar iarna: acesta este avantajul de a avea magma ceva mai aproape. Am aflat aici că în lac se poate face scuba-diving și există puncte în care poți atinge ambele plăci tectonice, în același timp;
 |
| Cascada Öxarárfoss curge din America de Nord 😂 |
 |
| Ca să ajungi la Hakið Visitor Center trebuie să treci prin culoare săpate, natural sau nu, la marginea plăcii Americane |
 |
| Imaginea unui rift este cu adevărat apocaliptică: pământul crăpat peste tot |
De la Þingvellir mergem să ne cazăm în apropiere de localitatea Akranes, în Borgarbyggð. Cazarea, de vis, se numește Raufarnes Farm. Putem vedea, pe geamul mare din living, întregul Borgarbyggð.
 |
| Drumul spre Snaefellsjoekull National Park |
 |
| Búðakirkja, pare atât de singură, similară cu o mânăstire din vârful muntelui din România |
 |
| Personificarea masivului Snæfellsáss, un om uriaș de piatră care păzește localitatea Arnarstapi |
 |
| Cine a pus muntele-n drum? Drumul ocolea pe toate părțile acest masiv montan. |
Arnarstapi este ultima localitate înainte să intri în parcul național, o localitate cu maxim 20 de case care par mai mult spații de cazare. În locul în care se termină pământul insulei, stă falnic un om uriaș din piatră care păzește sătenii. Tot aici se găsește și punctul Gatklettur, loc în care apa pare că se ia la trântă cu roca dură de bazalt, încearcă se se urce pe ea, să o transforme în nisip, orice numai ca să mai câștige puțin "teren". Mă simt ca într-o poveste fantastică cu doi giganți, oceanul și insula, iar vântul este doar un observator, un arbitru.
 |
| Unul din câmpurile de bătaie ale celor doi giganți |
 |
| Rănile făcute de ocean în bazaltul dur sunt marcate cu sare |
Părăsim "bătălia" din partea sudică și trecem prin "no man's land", rece și anost, de parcă ne-am afla pe o altă planetă: pietre imense căzute de pe munte, nici țipenie de viețuitoare, cu excepția noastră. Am ajuns în capătul nordic al parcului, H & H și-au odihnit pleoapele, iar Zuggița vorbește fără noimă (parcă eram iar în Cluj, după o zi extrem de obositoare). Aici ne întâmpină o altă poveste: case ascunse în pământ. Oare am ajuns în lumea hobbiților? Benzinăria de peste drum spune altceva 😂. Mi-am amintit cum am citit că cel mai bun snack dintr-o benzinărie este hot-dog-ul, așa că încercăm toți patru: e bun, dar nu cred că vom mai încerca. Plecăm în grabă spre Reykjavik, se înnoptează, iar hot-dog-ul ăla nu cred că va ține prea mult de foame.
 |
| Case de hobbiți lângă o colecție de obiecte navale |
Înainte să mergem spre cazare vrem să vizităm unul din cele mai cunoscute locuri din Reykjavik: Hallgrimskirkja. O catedrală imensă, cu o arhitectură specială, care se vede de aproape oriunde din partea centrală a orașului. Din fața catedralei începe Skólavörðustígur, un drum presărat cu magazine, restaurante, pub-uri și multă activitate. Mergem să mâncăm și să facem cumpărăturile pentru revelion: vin (de import, pentru că nu crește vița de vie în Islanda), bere (poți alege din mai bine de 100 de feluri de bere) și ronțăieli.
 |
| Pe 31 decembrie, Hallgrimskirkja este evident închisă pentru un concert |
Începe noaptea de revelion, primul revelion făcut în altă țară, și nu oriunde, ci într-o țară în care ne doream foarte mult să ajungem. Dacă m-ar fi întrebat cineva la începutul lui 2017 unde voi petrece revelionul, este evident că nu aș fi răspuns: în Islanda, cu prietenii noștri buni din Iași, cu un pahar de vin din California, privind artificiile pe geamul imens al unor gazde ce locuiau în Bulgaria.
 |
| La multi ani!!! Bine ai venit, 2018! |
Știi cum este atunci când citești despre evenimentele speciale ce au loc în anumite orașe și afli, apoi, că nu sunt chiar așa cum ți-ai închipuit? Se numesc, de fapt, așteptări, și, în general, nu sunt foarte utile. S-ar fi putut ca trecerea dintre ani și focul de artificii din Reykjavik să fie unul din acele evenimente, dar, spre bucuria noastră, acesta este cât se poate de adevărat și de spectaculos:
- artificiile nu sunt date de autorități, ci de locuitori: un vecin de la un bloc alăturat lansa în parcare tipul de artificii pe care le dă primăria din orașul meu natal;
- focul de artificii durează minim patru ore: la ora 21:00 au început și s-au terminat în jurul orei 02:00. Nu doar artificii, ci și petarde și lumini de semnalizare, cam orice face lumină și zgomot puternic;
- pauză de artificii la ora 22:00, pentru că majoritatea islandezilor vizionează o emisiune TV, o satiră după evenimentele întâmplate în acel an în viața politică. Așa că, la ora 22:05, nu mai vedeai nici o lumină, petardă, nimic. În jurul orei 23:00, a reînceput "bombardamentul".
Nu ezita să călătorești în momente neobișnuite în țări speciale!
