Am turnat niște Zinfandel de California în două pahare care nu sunt de vin - nu avem la îndemână paharele noastre. Nu mai curge nimic din sticlă. Îmi amintesc de călătoriile noastre și de camere de hotel în care bem vin din ce pahare prindem. Îi zâmbesc Zuggiței și o întreb: Dacă ar fi o masă din lemn de culoarea băuturii din pahar, din ce esență ar putea fi? Râde de mine și mă întreabă dacă îmi amintesc de Redwoods din Humboldt. O rog să citească următoarele rânduri...
Îmi amintesc cum am părăsit
"însoritul" ⛅ San Francisco traversând Golden Gate Bridge. Podul are lungimea de 2.7 km, iar distanța maximă de la apă la carosabil este de 61.7 m. Într-un mod aproape mistic, am parcurs podul traversând ceața groasă aflată la câțiva metri deasupra mașinii. Dar, surpriză, la coborâre ne întâmpină soarele puternic și un singur nor pe cer care dispare în următorul kilometru. Parcă am traversat un portal care ne-a dus într-o altă lume.
Ce este Napa Valley?
Nu îmi amintesc exact când am auzit prima dată de Napa Valley, dar cred că a fost la o degustare de vinuri organizată de
Yvona Mardare. Știu doar că am rămas cu gândul:
Dacă ajungem în California, să mergem în Napa Valley pentru că este o zonă viticolă de care ne vom aminti mult timp! Napa Valley, California, este una din cele mai apreciate zone viticole din lume. Majoritatea soiurilor de struguri au fost aduse din Franța, Italia sau Spania la începutul secolului al XIX-lea. Adaptându-se la clima californiană, unele varietăți și-au schimbat calitățile, prezentând culoare, aspect și gust specific. Uitându-ne la sticlele ce ședeau goale 😏, nouă, Zuggiților, ne-au plăcut cel mai mult: Zinfandel, Chardonnay și Gewürztraminer.
 |
| Napa Valley - locul unde vinul este actorul principal |
Ce poți face în Napa Valley?
Așadar, ce să faci în Napa Valley? Răspunsul poate fi foarte simplu:
să deguști vin! La fața locului, realitatea este puțin diferită. Imediat după ce intri pe
State Route 29 și traversezi localitatea Napa, ești întâmpinat de zeci, dacă nu chiar sute, de panouri prin care ești invitat să intri să deguști vinul de la cramă. În stilul specific american, fiecare cramă oferă ceva diferit pentru a ieși în evidență. Fie includ și un tur al podgoriei, fie îți oferă gratuit sticle de vin asemenea celor din care ai degustat. Dar cele care ies cel mai tare în evidență sunt cramele unde degustarea se ține într-un conac cu o arhitectură impresionantă, acesta fiind așezat, strategic, pe un mic deal.
 |
| Intrarea de la Castello di Amorosa |
Unde am ales noi să experimentăm Napa?
Cum știm că am ales experiența cea mai bună pentru noi? Nu știm că nu ar fi fost alta care să ne încânte mai tare! Nouă ne-ar fi fost foarte greu să ne hotărâm la fața locului, așadar, în prealabil, în loc să verificăm oferta de la fiecare cramă în parte, am ales doar după arhitectura "conacului". Am selectat ceva ce ne place amândurora: un
castel medieval din Toscana. Așa că am ales să vizităm și să degustăm vin la
Castello di Amorosa. Construirea acestuia s-a făcut prin aducere a mii de pietre, țigle, piese de mobilier și, inclusiv, meșteri din Toscana direct în USA. Proprietarul podgoriei a avut visul să construiască cât mai autentic un castel din regiunea din care își are rădăcinile.
Notă pentru viitorii călători:
Îmbracați-vă pentru zona în care ajungeți și nu pentru cea din care plecați. Noi nu învățasem încă lecția asta, chiar și după ce ajunsesem în San Francisco în pantaloni scurți 😄 (pentru mai multe detalii, poți citi despre drumul nostru spre San Francisco:
aici). În Napa Valley soarele ardea puternic, în aer erau vreo 30 de grade și noi eram îmbrăcați cu haine groase și pantaloni lungi, ca pentru San Francisco. În 5 minute, în parcare, la umbra unui copac, am răscolit prin bagaje și ne-am echipat de vară.
 |
| În Napa Valley, mlaștina din jurul castelului este înlocuită de o grădină cu flori |
Castelele medievale sunt, deseori, împărțite în zone având țeluri foarte clare. Unele cu scop recreativ, altele cu scop locativ și, cele mai importante, cu scop de protecție. Printre primele pe care le observi la un castel sunt zonele de apărare exterioară. Acestea se află înaintea zidurilor și sunt construite, de obicei, sub forma unor capcane. Am văzut multe asfel de șiretlicuri: în Franța sunt mlaștini, în Germania pereți vericali, în România păduri dese, iar în Napa Valley avem
gazon, flori în culori vii și animale de fermă. Nu sunt sigur, dar probabil aș fugi dacă ar începe
un țap mai furios să alerge după mine.
 |
| Unul din pajii de bază de la Castello di Amorosa |
Ce implică un tur la o cramă?
Așa cum ne inspira și arhitectura, turul avea specific medieval. Singurul obiectiv pe care îl puteai vizita înainte de casa de bilete era prima curte a castelului. De aici am urcat pe o terasă pentru a admira
podgoriile nesfârșite cu struguri aranjați perfect. În jurul castelului sunt plantate numai
soiuri de rezervă, păstrate pentru a fi învechite și, mai apoi, degustate la sesiuni exclusiviste. Un tur la cramă poate presupune o plimbare prin beciurile pline cu butoaie de vin și o sesiune de degustare. Aceasta era cea mai aleasă variantă de bilet. Cea mai exclusivistă opțiune, dar și cea mai costisitoare, era reprezentată de un tur al castelului și al beciurilor, iar, mai apoi, de o sesiune de degustare într-o încăpere intimă cu vinuri alese doar pentru tine. Noi am mers pe o variantă de mijloc: pentru aproximativ 100$, împreună, am ales
vizitarea castelului și a beciurilor cu un ghid, iar apoi degustarea a 6 soiuri de vin alese dintr-o listă de peste 20.
 |
| Priveliștea de la prima terasă a castelului |
Turul începe cu prezentarea camerelor decorate medieval. Prima dintre acestea este sala de bal, care ține loc și de cameră de primire. Aceasta are podeaua din piatră roșie, tavanul casetat cu lemn și
pereții pictați cu peisaje din Napa Valley și din Toscana. Pictura principală se află deasupra șemineului -
un portret al proprietarul îmbrăcat în haine de lord. În momentul vizitei noastre, sala își aștepta "mesenii" pentru o degustare business 🍷.
Următoarele camere, de la bucătărie și cămară, până la depozitul de arme și grajduri, sunt dedicate activităților zilnice. Acestea sunt pline cu obiecte vechi, colectate din Europa și expuse acum ca într-un muzeu. Pentru prima parte a turului,
Capela este ultima încăpere în care intrăm. Aceasta este amenajată sub forma unei mici biserici catolice, iar pentru a da un aer cât mai autentic este simulată chiar și patina timpului: picturile sunt puțin șterse, iar mobilierul pare uzat.
 |
| Sala de festin unde au curs mulți litri de vin de-a lungul timpului |
 |
| Capela catolică, o reproducere care onorează castelul |
Turul continuă în subteran. Majoritatea castelelor medievale rezistau în caz de asediu dacă aveau o sursă de apă în interior. În Castello di Amorosa, fântâna cu apă potabilă, adâncă de 10 m, are o cameră special dedicată și este păzită de două armuri de cavaler. După mai multe camere, cămăruțe și culoare foarte întunecate, turul devine puțin interactiv, iar ghidul ne întreabă: "
avem un voluntar pentru următoarea activitate?". Șoptesc Zuggiței: "
să fie oare închisoarea?".
 |
| Fântâna castelului care conține apă potabilă, cred 😅. |
Ultima cameră din turul beciurilor este
Camera Torturii 😨. În aceasta se regăsesc multe obiecte și mecanisme care au avut ca singur scop
să creeze chinuri insuportabile. Nefericitul care a zis înainte că intră în joc a fost
provocat să stea pe un scaun plin de cuie. Cuiele erau special tocite ca să nu rănească participanții naivi, dar informația nu a ajuns la voluntar decât după ce s-a gândit de câteva ori dacă vrea în continuare să ia parte la experiment. După ce ne-am distrat copios pe baza reacției așa-zisei victime, ghidul a încercat să convingă pe altcineva să intre în acea
mașinărie, care îmi amintește foarte mult de filmele cu vampiri sau mumii. Fecioara de Fier este "perla" colecției și a fost adusă tot din Toscana. Astfel s-a încheiat turul beciurilor și ne-am pregătit pentru degustare 🍷.
 |
| Camera de tortură care avea propria cameră privată de tortură |
Pentru a face trecerea mai ușoară de la camera torturii la cea de degustare, ghidul ne-a condus prin lungi încăperi subterane unde vinul stătea liniștit în butoaie. Am fost rugați să fim atenți la butoaie și, mai ales, la dop pentru că din vinul acela urma să degustăm, iar un butoi costa peste 5000$.
Simțeam că ne apropiem de obiectivul final.
 |
| Butoaiele pregătite pentru degustările din luna curentă |
 |
| Locul în care se degustă vinurile de colecție |
Ghidul se oprește întâi lângă o ușă grea din fier. Se vede o masă înconjurată de sticle de vin prăfuite, dar atent așezate - ne crește entuziasmul. Nu acolo vom face degustarea 😓. Spațiul este special amenajat pentru cei care doresc să facă
degustări mai intime și mai exclusiviste. Cum noi nu ne încadram în nici una din categoriile vizate - vedete 🌟, jucători cunoscuți de fotbal, artiști sau politicieni - am trecut mai departe.
Urmează mai multe încăperi dedicate licorii magice. Majoritatea sticlelor sunt, de această dată, însoțite și de numerele cu ajutorul cărora le putem achiziționa. Chiar dacă eu sunt șoferul de azi, și din fiecare zi, mă gândesc să
degust, totuși, puțină licoare magică, măcar puțin, puțin 😉.
 |
| Lista de prețuri, ca să știi cât de vechi este buzunarul tău |
 |
| Sticlele de vin care așteaptă să fie cumpărate |
Cum a fost degustarea de vinuri?
Am observat că, în momentele în care atenția mea e orientată către o altă persoană, fotografiile lipsesc cu desăvârșire. De această dată eram fermecat de explicațiile ghidului, lista de vinuri și băutura din pahare. Cred că o sesiune de degustare de vinuri este o experiență personală cu o interpretare foarte subiectivă. Așadar, oricât aș încerca să transmit emoțiile pe care le-am simțit, nu voi putea să o fac așa cum merită.
Voi încerca să descriu, folosind cuvinte, doar unele emoții pe care le-am simițit. Prima a fost atunci când ghidul,
transformat în somelier, a permis cuplurilor să aleagă 12 vinuri în loc de 6. Cred că se aștepta să fi ales fiecare câte 6 vinuri diferite și apoi am fi dat paharul de la unul la altul 😅. Pentru a veni în completarea acestei bucurii,
după al 10-lea pahar, dar și la acele sticle care i se păreau speciale, eram cu toții serviți din partea casei, chiar dacă selectasem sau nu acel vin. Așa am ajuns noi să degustăm vreo 15 soiuri de vin. Ghidul a încheiat degustarea cu o mențiune tristă 😱: vinul nu se putea cumpăra din magazine.
Acesta putea fi achiziționa doar de la cramă sau online, cu transport doar în USA.
 |
| Camera în care ne-am delectat papilele gustative |
Care ar fi cuvântul care mă duce cu gândul la Napa Valley?
Zinfandel. Pe lângă experiența complet diferită față de ce avusesem până atunci, papilele noastre gustative au rămas cu o sensibilitate pentru
Zinfandel. Din acel moment ne-am făcut o așa-zisă tradiție: să căutăm și să degustăm, de oricâte ori avem ocazia, acest soi de vin. Multe astfel de ocazii au fost acompaniate de rememorări ale momentelor plăcute din călătoriile noastre.
 |
| Dimineața în Napa Valley este plină de culoare |
Notă pentru cititori: O mică observație legată de consumul de alcool în California. În primul rând, trebuie să ai peste 21 de ani ca să poți consuma alcool. Iar în timpul petrecut la Castello di Amorosa am aflat că, în California,
limita legală de alcool cu care poți conduce este de 0.08%. Totuși, în caz de accident, acest prag inferior scade la 0, făcând să fie vinovată, în majoritatea cazurilor, persoana care a consumat alcool.
 |
| Un fel de liliac care e continuu înflorit |
 |
| Cuvântul "wine" poate fi zărit mai des decât oricare altul |
Cazarea în Napa Valley!
Am poposit pentru două nopți în Calistoga, o mică localitate aflată la doar 10 minute de Castello di Amorosa. În ambele nopți am fost cazați într-un loc care părea inițial destul de ciudat.
La marginea drumului, la intrare în Calistoga, se află Wine Way Inn. Chiar dacă de la drum locația părea suspectă, iar camera nu a fost cea mai luxoasă, serviciile și curtea interioară erau de vis.
În curtea interioară totul era îngrijit, înflorit și verde, iar micul dejun era proaspăt, delicios și putea fi personalizat. Pe lângă acestea, cum afară erau vreo 35 de grade și nici un nor pe cer, am avut tot timpul la dispoziție, într-un frigider, apă rece oferită gratuit.
După prima noapte petrecută la Wine Way Inn am plecat într-o excursie de o zi către
Humboldt Redwoods State Park. Ne doream să conducem pe
Avenue of the Giants. Dar despre astea și multe alte impresii în următorul articol.
