Urcăm încet dealul care desparte plaja de parcare. Papucii noștri scot aceleași sunete ca rațele: pleosc-pleosc. Zuggița, cu pantalonii uzi și plini de nisip, cu apa oceanului Pacific băltind în papuci și cu un zâmbet până la urechi, mă întrebă:
"Ți-a plăcut plaja?". Eu râd ironic și mă gândesc: "
Oare cât nisip am în papuci?". Tocmai fusesem surprins de un val în timp ce urmăream un pescăruș și râdeam de Zuggița care nu văzuse că era prea aproape de ocean.
....
Așteptam cu nerăbdare să trecem de San Francisco ca să vedem din nou cerul albastru. După ce ceața s-a disipat, și-au făcut apariția plajele de nisip. Aveam impresia că există câte o plajă dupa fiecare curbă. Ne doream mult să ne băgăm picioarele în apă ca să vedem cât de rece este. Nu ne puteam decide unde să ne "scăldăm".
 |
| Oamenii care intrau în apă erau niște supereroi |
Ne-am oprit să vedem mai multe plaje. La primele nu am avut curajul decât să facem fotografii și să atingem puțin nisipul. Ceva ne spunea că apa este foarte rece. Într-un final, am ales o plajă unde părea să fim numai noi și drumul până la aceasta nu necesita încălțăminte specială. Nu eram echipați pentru drumeții pe coasta californiană și nici nu aveam vreun articol de vestimentație pentru plajă.
 |
| Majoritatea plajelor sălbatice sunt foarte greu accesibile |
După câteva minute de admirat valurile care se spărgeau, am văzut cum se apropie un val mai mare - eu îl evit, dar Zuggița iese udă până la genunchi. Încep să fac poante și să îi explic cum ar putea să anticipeze mai bine valurile. În acest timp, am fost luat prin învăluire de un val. M-am trezit într-o situație similară, ud până la genunchi și cu foarte mult nisip în papuci 😅. Zuggița:
"E rece apa?"
 |
| Locul unde ne-am bucurat că aveam papuci de schimb |
La o oră și jumătate de San Francisco se află
Seabright State Beach, Santa Cruz. Numele ne-a dus cu gândul la o plajă aglomerată, plină de turiști, unde am putea găsi nenumărate locuri de luat masa. Când am ajuns acolo, am găsit o plajă foarte întinsă, dar lipsită de turiști. Nu știu dacă eram în extrasezon sau doar nu ne aflam în momentul potrivit al zilei. Chiar dacă părea că aveam toată plaja pentru noi, a dispărut visul nostru de a găsi un loc unde să mâncăm de prânz.
 |
| Seabright State Beach, Santa Cruz, California |
 |
| Postul de salvamari ma duce cu gândul la Baywatch |
Înainte să plec de pe plajă, mă uit la postul de salvamari și îmi vin în minte scene din Baywatch. Înainte să ajungem în USA am crezut că multe lucruri pe care le vedeam în filme erau doar pentru decor, dar, am observat că unele sunt cât se poate de reale. Poate, totuși, acțiunea din filme e uneori puțin exagerată.
În scurt timp ajungem la cazarea noastră din
Moss Landing. Suntem întâmpinați de o persoană foarte veselă care abia așteaptă să ne povestească câte ceva despre casa în care vom sta.
Captain's Inn a avut multe destinații înainte să fie
guesthouse. A găzduit inițial poșta locală, apoi casa căpitanului, iar într-un final, trezoreria companiei maritime din zonă. Ultima întrebuințare a venit cu o decorațiune interesantă - în locul unde ar fi trebuit să se afle un șemineu, stătea, bine încastrat, un seif.
 |
| The Captain's Inn în Moss Landing |
Înainte să ieșim din Moss Landing, am observat o clădire care ne-a oferit subiect de discuție până la
Big Sur. Exteriorul acesteia părea scos direct din filmele cu cowboy și șerifi. Îmi imaginam deja cum ies câțiva cai din curtea din spate. Nu știu sigur dacă mesajul "Antiques" era pentru clădire sau pentru magazinul de la parterul acesteia.
 |
| Clădirea este și ea o antichitate? |
 |
| Rogue-ul roșu care ne-a ajutat să străbatem California |
Ceața a fost partenerul nostru pe toată distanța până la
Big Sur. Uneori era deasupra noastră, făcând ca totul să pară foarte întunecat, alteori era chiar pe drum, forțându-ne să mergem cu viteze de până la 30 km/h, dar de cele mai multe ori, aceasta era lângă noi. Atunci când ceața ne însoțea la o distanță de câțiva metri în larg, oferea peisaje de poveste.
 |
| Ceața care uneori se afla deasupra apei și alteori era în mijlocul drumului |
Punctele care ofereau cele mai frumoase peisaje erau adesea însoțite de mici refugii unde încăpeau lejer trei mașini. Uneori, admiram doar oceanul, iar acesta își schimba des culoarea, în funcție de adâncimea apei de lângă coastă. La unul din popasuri, am observat o casă care părea că iese din versant. Mi-a amintit de casa lui Tony Stark din Iron Man.
 |
| Cred că am găsit casa lui Tony Stark |
În timp ce selectam fotografiile pentru articol, mi-am dat seama că nu gasesc nici una de la Big Sur.
Zuggița îmi amintește: "Știi locul ală unde nu am oprit pentru că era mai aglomerat ca pe Valea Prahovei?". Big Sur împreună cu Pfeiffer Beach sunt unele din cele mai vizitate obiective din apropierea Monterey-ului.
Notă pentru viitorii călători: Popularitatea zonei
Pfeiffer Beach se datorează, în special, fenomenului de "gaura cheii" de la apus. Razele soarelui ajung să treacă direct prin deschizătura unei stânci aflate la mică distanță în larg. Atunci când am ajuns noi, era atât de aglomerat încât am fi putut ajunge la plajă doar dacă parcam mașina la vreo 10 km și de acolo luam un autobuz. Așa că recomand călătorilor să se informeze din timp despre ora la care ar trebui să ajungă pentru a beneficia cât mai mult de spectacolul oferit. Noi, neinformați, am decis să ne întoarcem și să vizităm Monterey-ul.
 |
| Vederea de la Pebble Beach Resorts |
În Peninsula Monterey se află un drum panoramic numit
17 Miles Drive. Acesta trece printr-o zonă exclusivistă - a trebuit să plătim o taxă ca să intrăm 😵.
La intrare am primit o hartă cu principalele obiective de pe traseu. Nici nu am ajuns la primul obiectiv că noi deja eram cu ochii pe geam la casele "ca în filme" (unele dintre acestea chiar fuseseră folosite ca platouri de filmare 😋). Decidem să nu ne oprim până la Pebble Beach Resorts, hotelul și plaja fiind unul din motivele pentru care 17 Miles Drive a devenit o zonă așa de specială.
 |
| Plantele suculente sunt foarte fericite la Pebble Beach |
După
Pebble Beach Resorts drumul traversează o pădure de chiparoși. Aceștia sunt protejați în California, deoarece mai există foarte puține exemplare. Pe parcursul celor 17 mile, cel mai cunoscut chiparos este și simbolul zonei:
Lone Cypress. Datorită numeroșilor turiști, nu cred că acesta mai era la fel de singuratic.
 |
| Lone Cypress nu era chiar așa de singuratic |
Oboseala începea să își spună cuvântul, așa că am sărit o parte din obiectivele de pe hartă. Ultima noastră oprire a fost la
Bird Rock Vista Point, un loc de unde puteam admira nenumărate
păsări și câțiva lei de mare care se bucurau de sanctuarul oferit de o insulița fără verdeață. Animalele nu se aflau atât de aproape încât să fie ușor vizibile cu ochiul liber, așa că ne-am folosit de unul din binoclurile care funcționau cu 50 de cenți.
 |
| Bird Rock Vista Point |
Uitasem complet de foame, așa că ne-am întors în localitatea pierdută în timp, Moss Landing, sperând să găsim ceva deschis care să servească mâncare. Am descoperit un restaurant care avea programul afișat: "
11 AM till closing". În ziua următoarea ne-am întors în Monterey și ne-am petrecut tot timpul în
Monterey Bay Aquarium.
