În cel mai tocilăresc mod posibil, ne-am distrat o zi întreagă la
California Academy of Sciences. Dar înainte de a intra în detalii legate de această aventură, merită să vă povestesc cum ne-am petrecut o dimineață destul de stresantă învățând despre unul dintre dezastrele naturale tipice Californiei. În România, acesta se întâmplă atât de rar, încât am și uitat de existența lui. Ne planificasem călătoria în State cu certitudinea că ne vom bucura de vreme plăcută, temperată și fără precipitații. Apoi, îndreptându-ne spre est și spre deșertul Nevadei, vom avea parte, cu siguranță, de arșițe înăbușitoare. Ceea ce nu am luat în calcul a fost că și California are parte de evenimente extreme, de cenușă, fum și de efectele dramatice a ceea ce poartă numele de
Wild Fires 🔥. Pentru californieni,
incendiile de vegetație sunt în fiecare an o constantă.
Așa că dimineața, după o zi petrecută în oaza de liniște a golfului, în timp ce ne așteptam cu emoții bagajele de la aeroport, ne-am trezit bombardați de alerte telefonice legate de incendiile din apropiere. Cum nu le acordasem atenție înainte, am zis să ne informăm totuși, ca să nu avem surprize.
Cum vă spuneam, Wild Fires sunt un pericol permanent în California, cam în orice perioadă a anului. Doar în 2018 au cauzat pagube de miliarde de dolari, distrugând peste 10.000 de clădiri, orășele întregi și arzând peste 700.000 de hectare de pădure (cam cât suprafața județului Bihor). Mă simțeam ca într-un film apocaliptic văzând în presă reportaje despre
fumul des, înecăcios și ascultând controversele despre cât de sigur era sau nu să respiri aerul de afară în anumite zone din stat.
Timp de aproape două ore am tot analizat hărțile de la
CalFire (California Department of Forestry and Fire Protection 🚒) și am urmărit reportajele de știri care analizau fără oprire situația. Am avut suficient răgaz ca să începem și, chiar, să punem punct unei mici dispute între noi - ne ies amândurora țepii atunci când suntem stresați, apoi sar niște scântei, și nu din acelea bune 😜. Peste trei zile, planul nostru era să vizităm
Yosemite National Park, o zonă puternic afectată de incendiile de vegetație. Am decis să contactăm viitoarele gazde de la cazarea din
Mammoth Lakes pentru a afla dacă zona era încă sigură. După aproape o oră de sunat și de așteptare, cu ochii la televizor și cu telefonul în mână, am aflat că s-a închis unul din drumurile principale din parc, chiar acela care ducea la Mammoth Lakes. Suna a pericol, iar cei de la cazare nu erau de găsit. Așa că am renunțat la cazarea noastră preplătită și ne-am orientat spre altă destinație. Urmărește episoadele următoare pentru a afla unde am decis să mergem 😀.
 |
| Meduzele - un dans fascinant după o poveste cu multă emoție |
Să revenim și să vă povestesc cum
am "câștigat" o zi întreagă în California Academy of Sciences. De ce "am câștigat o zi" și nu uzuala expresie "am pierdut o zi"? Pentru că după o zi petrecută aici, chiar am simțit că am descoperit și experimentat lucruri nemaiîntâlnite până atunci și, mai ales, am plecat cu un zâmbet foarte larg pe buze.
Primul obiectiv din cadrul
CalAcademy a fost
Planetariul. Era pentru prima dată când aveam să ne bucurăm de un asemenea spectacol. Credeam că vom vedea planetele și alte corpuri cerești, dar m-am înșelat. Într-o sală întinsă, cu tavanul curb de forma globului pămâmtesc (un
IMAX imens), am urmărit, la o calitate ridicată și claritate impecabilă, o proiecție a procesului de formare a
Recifurilor de Corali în adâncurile oceanelor. Aveam și eu dreptatea mea - unele proiecții erau și despre planete, dar nu aceasta - nouă ne-a fost dat să ne bucurăm de bogăția de
corali și de peștii multicolori 🐟.
 |
| În interiorul Planetariului, lumina parcă te pregătește pentru o sesiune de meditație |
La finalul proiecției, puțin amețiți de mișcarea viețuitoarelor marine, am ieșit pe terasa descoperită de pe acoperiș ca să luăm o gură de aer.
Terasa era construită deasupra Planetariului și era acoperită aproape în întregime de flori și plante - ici-colo puteau fi zărite câteva ferestre și senzori moderni. Probabil dacă am fi văzut-o de sus ne-ar fi părut
un bondar sau un extraterestru cu mulți ochi.
 |
| 'Green Roof' la Planetariu - raiul insectelor |
Vremea era puțin posomorâtă, iar
ceața groasă ținea soarele la distanță. Am hotărât
să ne petrecem restul timpului în interior și să încercăm simulatorul de cutremure. Toată atenția mea s-a îndreptat asupra Zuggiței, curios să văd cum reacționează în mijlocul uneia dintre fricile ei cele mai mari, așa că nu avem nici o fotografie de acolo. Simulatorul era destul de ingenios construit, sub forma sufrageriei unei case de la începutul secolului XX, prevăzute de jur împrejur și în centru cu bare de susținere. O dată intrat, ți se recomanda să te ții bine de ce apuci și, la un semn, se dezlănțuia iadul - întâi cutremurul din 1989, apoi 'The Great Earthquake' din 1906. Deobicei nu sunt speriat nici de simulatoare, nici de cutremure, dar experimentând cât se poate de fidel mișcarea tectonică din 1906,
am început să am îndoieli că aș rămâne la fel de calm și în realitate.
Un pic zguduiți de simulator, am zis să ne liniștim puțin și am plecat la pas prin pădurea tropicală amenajată chiar în interiorul domului central -
The Rainforest. Imediat după ce am intrat în pădure am fost înconjurați de fluturi prietenoși și foarte frumos colorați, deloc intimidați de turiști.
 |
| Fluturi la masă |
Din loc în loc aceștia aveau pregătite locuri de popas cu
felii de portocale. Chiar dacă lumea era de părere că fluturii se hrănesc cu portocale, eu cred că ei, de fapt, stăteau la pozat.
Păreau să știe destul de bine unde și cum trebuie să se așeze astfel încât să fie cât mai vizibili și mai ușor de fotografiat.
 |
| Unii fluturii nici nu se mai oboseau să se ascundă |
Fluturii îmi plac, sunt drăgălași,
mici, vioi și colorați 🦋. Din contră, papagalii sunt prea mari și par și destul destul de răutăcioși. De aceea m-am bucurat văzându-i
fără chef să zboare, altfel cred că aș fi fugit mai repede de acolo. Papagalii păreau chiar puțin agasați să fie ținta zecilor de fotografi amatori din pădure. M-am uitat la unul dintre ei prin aparat, apoi am întors aparatul spre Zuggița cu intenția evidentă de a-i face o fotografie: hmmm...păreau să aibă aceeași expresie "prietenoasă" 😂!
 |
| Papagalul supărat |
Ne-am îndepărtat rapid de
papagalul frumos colorat și îmbufnat și am intrat la
Acvariu. Rectific, ne-am oprit întâi să mâncăm. Acesta este un obicei care a început să ne placă mult:
să luăm o pauză de la vizitat și să mâncăm sau să bem o cafea. De aceea, de îndată ce plătim taxa de intrare și primim o hartă, primele lucruri pe care caut să le identific sunt
toaleta și cafeneaua.
În Acvariu m-am trezit nepregătit să fac fotografii cu foarte puțină lumină și mi-am amintit de momentul când am zărit prima dată Aurora Boleară și m-am chinuit, fără succes, să o fotografiez. Oricum, ca în alte locuri de acest gen, am trecut pe lângă foarte multe acvarii cu
pești colorați, diferite viețuitoare marine și personajele principale - meduzele. Foarte inteligent, acestea erau special luminate astfel încât să le poți fotografia cu ușurință. Oricum,
găsesc destul de suspect faptul că animalele de aici păreau dresate ca să pozeze.
 |
| Meduzele se plimbau împreună - cred că nu se hotărau care să se lase fotografiată |
În ultimul an a început să îmi facă plăcere să studiez și să mă informez pe marginea unui subiect nou:
mineralele și pietrele prețioase. Despre acestea a fost și ultima parte a vizitei noastre la CalAcademy. Expoziția prezenta mai multe pietre prețioase și semi-prețioase, dar am găsit și
minerale fotosensibile, minerale descoperite la începutul febrii aurului, și, nu în ultimul rând, un cuarț: oare e corect să zic că era unul singur?
O bucată gigantică de cuarț, înaltă de 2.5 m și lată de circa 50 cm. Mi-a amintit de coloanele înalte de malachit din
Sankt Petersburg (
vezi aici) - clar nu aveau nevoie de protecție anti-furt, ar fi necesitat o macara destul de sănătoasă ca să fie mutate din loc.
 |
| Blocul de cuarț - părea galben în fotografii, dar, privit cu ochiul liber, era incolor |
După o zi întreagă de descoperiri interesante, înainte să părăsim locul, mai aruncăm un ochi în jur, de pe terasa interioară, și vedem că
am fost "vegheați" în tot timpul acesta de o balenă care atârna deasupra noastră. Parcă seamăna puțin cu balena de la Muzeul Antipa - oare s-au inspirat de acolo?
 |
| Balena "zburătoare" |
În cele două zile petrecute în San Francisco am prins mult drag de diner-urile din oraș. Atmosfera din interior este una specială, pe care nu o întâlnești foarte des. Simți un aer de libertate și mirosul puternic de cafea proaspătă. În aceste locuri
cafeaua este aproape gratis, din moment ce ceri una
și ti se oferă nenumărate refill-uri. Iar sentimentul de libertate pare să fie un paradox,
ținând cont că alături de tine, la mică distanță, se află un alt client care trăiește la fel de intens propria senzație de libertate. Locul nostru preferat a fost
Pinecrest Diner - de acolo zăream uneori faimosul tramvai din San Francisco, pe care încă nu îl încercasem.
 |
| Tramvaiul mult așteptat de turiști |
Într-un final, nu ne-am mai plimbat deloc cu el.
Era o coadă foarte lungă ca să poți urca la una din stațiile din capăt, iar, pe traseu, acesta se umplea atât de repede, încât erai norocos dacă găseai un loc ca să aștepți sosirea lui pe platformă, și nu direct pe stradă. Am renunțat rapid, ne-am înarmat cu o sticlă de vin d
e Napa Valley și ne-am refugiat în camera de hotel.
 |
| Zuggy: Înainte să plecăm, hai să vizităm Baker Beach! |
Era să uit o altă povestioară amuzantă. Am mai scris și cu alte ocazii că Zuggița are un obiect de care nu se desparte niciodată atunci când plecăm în călătorii? Am și eu astfel de obiecte: telefonul și laptopul. Dar care să fie oare acel obiect al Zuggiței?
Placa de păr! Cum încă nu sosise bagajul din Paris, ne-am gândit să împrumutăm una de la recepția hotelului în care eram cazați. Nu eram foarte siguri care este traducerea pentru placă în limba engleză. Google zicea
hair straightener, dar în limbaj uzual părea să se numească
flat iron. Recepția nu știa dacă are așa ceva, nu mai ceruse nimeni până atunci. Se pare că aveau, totuși, și ne-au împrumutat-o bucuroși. Iar după ce ne-a fost returnat și bagajul am descoperit că placa din România nu funcționa. În USA ai nevoie de alt voltaj și alt amperaj, așa că, pe lângă hainele cumpărate în prima zi, ne-am înnoit și cu
o placă de păr, utilizabilă în USA. Next stop:
Napa Valley, paradisul vinului californian.
