Episodul V - St. Petersburg - Călătoria și Vizita!
Aventura la St. Petersburg era bine plănuită de la începutul călătoriei noastre - poți citi despre cum a început totul în episodul pilot. Ne-am fi dorit să putem sta mai mult timp în St. Petersburg, dar, în același timp, să nu facem eforturi prea mari pentru a obține viza. Așadar, am profitat de "vizele" primite pe loc la terminalul de sosiri: 72-hours Visa Free. Viza, sau mai bine zis, foaia de intrare, de care trebuie să ai grija ca de ochii din cap pentru că este obligatorie și la plecare, îți va fi înmânată, pe baza pașaportului, a rezervării la hotel și a biletului de vapor, direct de către polițistul de frontieră. Pe scurt, planul nostru pentru St. Petersburg:
Diferență mare între așteptările noastre înainte de excursie și realitatea de la fața locului, pornind de la interacțiunea cu autoritățile, la prețuri, mâncare, arhitectura și, mai ales, locuitorii orașului. Să vă povestesc:
Am să detaliez puțin aventura noastră pe parcursul a două topuri: unul legat de Vasul Prințesa Anastasia, celălalt de Orașul St. Petersburg.
Să nu uiți să admiri, pe lângă exponate, decorațiunile, parchetul și candelabrele; acestea sunt, la rândul lor, piese de muzeu. Plimbă-te prin camere cu răbdare, nu te îngrămădi și privește cu grija obiectele din jurul tău pentru că s-ar putea să dai de un Da Vinci mai aproape decât credeai.
Camerele în care au locuit ultimii țari ai Rusiei, familia Romanov, au fost restaurate și mobilate cu piese recuperate și cumpărate de către muzeul Ermitaj.
Pe parcursul vizitei am observat un lucru amuzant: informațiile oferite vorbitorilor de rusă erau redactate pe 10-12 linii, în timp ce textul în limba engleză se întindea pe maxim 3-4 rânduri. Știam că alfabetul chirilic folosește mai multe caractere decât cel latin, pentru a exprima același lucru, dar pare o diferență destul de mare. Oricum, chiar și așa concise, informațiile ne-au fost foarte utile.
În interiorul muzeului există o secțiune pentru Rusia Antică. Am fost destul de nedumeriți, pentru că nu auzisem până atunci niciodată de Rusia Antică. Probabil s-au pierdut câteva informații la traducere: erau adunate acolo piese din casele vechi din secolele XI-XIV.
O parte din camerele de la Ermitaj au fost construite special pentru a adăposti exponate și obiecte de artă și sunt printre cele mai întinse și mai bogat decorate - recomand să nu ratați zona cu obiecte egiptene.
După ce îți revii puțin după explozia de forme și culori de afară, și ți-ai consumat alunele și migdale cumpărate de la vânzătorii ambulanți, intri ca să vezi o altă minune. Tot interiorul este decorat cu mozaic...aproximativ 7500 mp de mozaic. Frescele cu scene biblice sunt realizate în totalitate din piese de mozaic. O parte din acesta a fost distrus de război și, apoi, de utilizarea mai puțin ortodoxă din perioada sovietică. Iconostasul nu este cel original și abia în 2012 a fost complet refăcut și sfințit, dar pare că este dintotdeauna acolo.
Nu sunt fumător, dar cel mai mult mi-au plăcut tabacherele, din care doar una fusese chiar folosită.
Inițial, m-am întrebat ce poate fi așa de spectaculos la niște coloane din malachit, dar apoi mi-am amintit cum la Ermitaj vazele și vasele din malachit erau puse la loc de mare cinste.
Au fost puține locurile în care am putut face fotografii, cum ar fi Camera Oglinzilor, dar așa cum am avut noi posibilitatea de a fotografia au avut-o și alții, ceea ce a însemnat că a fost aproape imposibil să prinzi într-o fotografie mai mult decor decât turiști. Crezusem că turul achiziționat era doar pentru palat, dar ghidul, care ne-a plăcut foarte mult, ne-a făcut și un tur al parcului, al pavilioanelor, fântânilor și al celor două cascade. Toată plimbarea a fost presărată cu informații amuzante, povestioare și multă răbdare.
Cred că ar fi nevoie de câteva săptămâni ca să poți vizita tot parcul. În România, probabil că acesta ar fi considerat pădure 😁, și nu parc.
Dacă faci chiar și o scurtă plimbare prin parc, te poți întâlni cu diferite animale, veverițele fiind cele mai amuzante. Sunt ca niște mici cerșetori, așa că, dacă vrei să vină aproape de tine, ar fi util să ai niște alune la îndemână (alune care se vând la chioșcurile din parc).
Se pare că țarii ruși se amuzau făcând glume pe seama oaspeților palatului. Parcul are mai multe "fântâni capcană", care au diferite puncte de declanșare, o piatră, o bordură, sau chiar sisteme cu temporizare, astfel încât după un anumit timp acestea pornesc din senin și udă spațiile din jur. Ghidul ne-a povestit că circula o vorbă la palat cum că nimeni nu părăsește parcul fără a fi udat măcar o dată. Ca să ajungi la cea de-a doua cascadă, trebuia să treci chiar prin mijlocul unei astfel de fântâni care, la prima vedere, părea doar o simplă alee.
Prefer să mă opresc aici cu detaliile, astfel încât, fiecare dintre voi, care va ajunge la Peterhof sau în St. Petersburg, să descopere orașul și locurile după starea pe care o are. Oricum călătoria este o experiență personală pe care fiecare o simte și o trăiește diferit.
La plecarea din oraș nu înțelegeam de ce un vas, mult mai mic decât Anastasia, părea să ne smucească când într-o parte, când în cealaltă. Voiau să fie siguri că plecăm cum trebuie de acolo? Am aflat că acesta era, de fapt, vasul pilot, care însoțește fiecare vapor ce circula prin portul din St. Petersburg, sau, cum arată monumentul de la intrare - Leningrad.
Vrei să citești despre cum am ajuns aici: Episodul IV - IașiNordkapp ←
Vrei să citești despre călătoria înapoi în România: Episodul VI - IașiNordkapp →
Vrei să citești despre călătoria înapoi în România: Episodul VI - IașiNordkapp →
Aventura la St. Petersburg era bine plănuită de la începutul călătoriei noastre - poți citi despre cum a început totul în episodul pilot. Ne-am fi dorit să putem sta mai mult timp în St. Petersburg, dar, în același timp, să nu facem eforturi prea mari pentru a obține viza. Așadar, am profitat de "vizele" primite pe loc la terminalul de sosiri: 72-hours Visa Free. Viza, sau mai bine zis, foaia de intrare, de care trebuie să ai grija ca de ochii din cap pentru că este obligatorie și la plecare, îți va fi înmânată, pe baza pașaportului, a rezervării la hotel și a biletului de vapor, direct de către polițistul de frontieră. Pe scurt, planul nostru pentru St. Petersburg:
- Călătorim cu vaporul de la Helsinki la St. Petersburg. Am ales compania Scandi Classics Tour, care ne-a oferit toate cele necesare pentru a intra în Rusia și posibilitatea de a alege excursii extra odată ajunși acolo; în plus, am putut să le trimitem datele de identificare (de pe pașaport) mai târziu, ceea ce a fost foarte util când ne-am dat seama că Zuggița nu avea pașaport pe numele "corect", iar Zuggy avea pașaportul expirat de ceva timp;
- Vizităm Muzeul Ermitaj. Am luat biletele online, ca să evităm cozile foarte lungi. Am aflat la fața locului că există o coadă unică, atât pentru grupuri, cât și pentru vizitatori individuali, ceea ce este destul de puțin eficient din punct de vedere al timpului de așteptare pentru că grupurile nu sunt întotdeauna...organizate. Am rămas surprinși să vedem că la intrarea cu bilete online nu erau decât cetățeni UE: oare ceilalți nu sunt obișnuiți cu această procedură?
 |
| Winter Palace - parte a Muzeului Ermitaj |
- Dormim o noapte în St. Petersburg. Rezervarea la hotel a fost făcută în același timp cu cea pentru vapor și am avut de ales între două hoteluri: unul de 3 stele și altul de 4 stele. Noi am ales Nevsky Grand Hotel, adică cel de 3 stele, pentru că era ceva mai ieftin și pentru că ni s-a părut nouă că este poziționat mai aproape de centru;
- Vizităm Palatul Peterhof cu ghid local. Palatul Peterhof este și în St. Petersburg, dar, în același timp, și în afara lui. Mai clar spus: este greu să ajungi acolo cu mijloacele de transport public;
 |
| Fântânile de la Peterhof |
- Înapoi cu vaporul la Helsinki. Plecăm din fața Catedralei Sfântul Isaac, cu un microbuz care ne lasă înapoi la terminal. Acolo trebuia să avem actele la îndemână, mai ales prima foaie primită de la ei, și să răspundem întrebărilor de verificare ale polițiștilor de frontieră: evident, vor dori să știe cu ce ne-am ocupat cât timp am stat în St. Petersburg și dacă ne întoarcem în aceeași formulă în care am intrat în țară.
Diferență mare între așteptările noastre înainte de excursie și realitatea de la fața locului, pornind de la interacțiunea cu autoritățile, la prețuri, mâncare, arhitectura și, mai ales, locuitorii orașului. Să vă povestesc:
- Primul contact cu autoritățile. Citisem că trebuie să declari toate lucrurile de valoare, că ți se pun multe întrebări și că privesc cu destul de multă suspiciune turiștii, însă am fost foarte ușurați și bucuroși să descoperim că polițiștii de frontieră vorbeau destul de bine limba engleză, că nu ne-au întrebat mai multe decât alții de felul lor, iar trecerea vămii este la fel de simplă ca oriunde. De cele mai multe ori e bine să lași ideile preconcepute acasă, altfel îți pot strica concediul;
- Arhitectura orașului. Dintr-un oarecare motiv (l-am numit anterior "idei preconcepute"), credeam că orașul va fi similar cu Bucureștiul: blocuri înalte, zonă centrală vag definită, bulevarde foarte largi și clădiri istorice amestecate cu construcții noi. Dar, în St. Petersburg, zona veche a orașului nu este nici pe departe așa: clădiri istorice una lângă alta (unele se pot numi ușor palate), străzi foarte înguste, stiluri arhitectonice combinate armonios și nimic nepotrivit de modern;
 |
| Clădiri vis-a-vis de parcul din fața Kazan Cathedral |
- Locuitorii orașului. Citisem că oamenii sunt reci, nu prea vorbesc limba engleză, că sunt mulți hoți și că lumea se uită ciudat la turiști. Să vă mai zic care a fost realitatea? Ei bine, oamenii nu au fost chiar cei mai primitori, dar știau engleză și se străduiau să se facă înțeleși. Un chelner ne-a adus nota și ne-a întrebat destul de abrupt așa: "You pay?!" Evident, urma să și plătim. Iar cu o altă ocazie, când am întrebat ce înseamnă "Plum wine", un produs din meniu, au avut amabilitatea să folosească Google Translate pentru a traduce din rusă în engleză. Chiar dacă nu am văzut prea multe persoane...suspecte (oricum, nu mai multe decât la noi), ghidul nostru de la Peterhof ne-a povestit că hoții îi vizează, într-adevăr, pe cei care sunt vizibil turiști (noi cred că nu eram chiar așa evidenți, doar avem trăsături slave), iar apoi cer recompensă pentru a returna obiectul șterpelit;
 |
| Mulți turiști pe unul din podurile din St. Petersburg. Cablurile împânzesc orașul! |
- Mâncarea. Auzisem cuvinte de laudă, și cam așa este: mâncarea e foarte asemănătoare cu a noastră, astfel că e clară influența rusească în bucătăria din Moldova. Un lucru amuzant - "Borș" este, de fapt, o ciorbă dulce cu sfeclă roșie tăiată fâșii, oțet și ceva îndulcitor (zahăr, miere, etc.). Nu părea să conțină nici un fel de borș. Oricum, dacă nu îți place mâncarea locală, poți merge oricând la unul din zecile de restaurante cu specific internațional, de la japonez până la italian, de pe Bulevardul Nevsky;
- Prețurile. Chiar dacă este una din capitalele culturale ale Europei, prețurile pentru masă, cazare și transport sunt mult mai scăzute decât în alte locuri. Mai exact, ne-am apovizionat serios cu ruble de teama că vom rămâne fără (într-o țară sălbatică 😁), așa că, în final, ne-am întors cu ele acasă și a trebuit să le schimbăm înapoi în lei;
 |
| Ghidul cu informații de la Hotel avea și secțiune în limba engleză |
Am să detaliez puțin aventura noastră pe parcursul a două topuri: unul legat de Vasul Prințesa Anastasia, celălalt de Orașul St. Petersburg.
Prințesa Anastasia. Top 7 lucruri de reținut când petreci o noapte întreagă pe vapor.
- 1. Cabina cu geam nu e un moft, e un must. Nivelul claustrofobiei scade dacă ai cabină cu "outside window". Da, se poate să ai cabină fără geam. Avantajul e că poți să privești pe geam atunci când stai întins în pat, să admiri luminile localităților de pe drum sau ale altor vapoare sau, pur și simplu, să nu te simți ca într-o hrubă. Geamul mi-a amintit de momentele în care călătoream cu trenul 😉, "la fel de nou și la fel de bine izolat";
 |
| Vederea de la geamul nostru, puteai vedea ușor marea și golful 😁 |
- 2. Recomandarea e să îți rezervi un loc la restaurant în avans. Chiar dacă sunt multe restaurante pe vapor, numărul de călători este întotdeauna mult mai mare decât cel al locurilor existente. La momentul prânzului sau cinei, toată lumea vrea un loc la masă, și, ca să fim sinceri, nimeni nu stă doar să mănânce, ci stă ca să....stea 😕. Prințesa Anastasia este dotată cu multe restaurante, fiecare cu specificul lui - american, italian, spaniol și fast-food - dar nu am văzut totuși nici o berărie (poate pentru că nu eram în Germania 😁);
- 3. Merită să ocupi din timp un loc în sala de spectacole, asta dacă vrei sa prinzi un loc bun. Sincer să fiu nu sunt atât de multe oportunități de distracție la bordul unui vas: fie zaci la o masă într-un restaurant, ceea ce înseamnă că trebuie să consumi continuu și echilibrat, fie faci shopping în duty-free, care e deschis doar până la ora 9 pm, ori aștepți ora 11 pm ca să testezi și clubul de noapte. Altfel, mergi din timp în sala de spectacole. Clar că o să înduri momente cu specific rusesc la aceste spectacole - unele or să îți placă, altele nu. În plus, am descoperit la întoarcere abia că nu contează cât consumi, important e doar să ai ceva pe masă 😅;
- 4. Dacă vrei să stai pe punte și să privești pescărușii, îți trebuie neapărat ceva haine groase. Chiar dacă terasa se află la pupa vaporului (adică în spate), astfel încât să nu simți tot vântul venind din față, tot va fi destul de frig pentru simplul fapt că ești la mila vânturilor din Golf. Dar merită oricum să suporți frigul măcar pentru un spectacol de 30 de minute;
 |
| Pescărușii se luau la întrecere cu Prințesa! De fapt,voiau doar mâncare |
 |
| Planează într-un mare stil pe un vânt destul de puternic |
- 5. Nu te îngrămădi la debarcare pentru că exact asta vor face și celelalte câteva sute de călători. Poți totuși să faci asta dacă ai copii mici sau ai plătit pentru debarcare prioritară. Doar în aceste două situații vei coborî mai repede de pe vapor. Noi, în schimb, am avut "ghinionul" să ne trezim înconjurați de o mare de turiști asiatici care nu păreau să înțeleagă recomandările personalului: "nu vă îngrămădiți!!!".
 |
| Covorul roșu...de pe culoarul îngust ce duce spre camere |
- 6. Informează-te dinainte despre cât de lin înaintează vaporul! Noi am avut surpriza să ne clătinăm puțin, poate pentru că vasul era mai vechi sau poate pentru că vântul bătea puternic în larg: așa că Prințesa a tremurat din toate încheieturile! Lucru acesta nu este de speriat, aparent este destul de normal, dovadă că la întoarcere a tremurat ceva mai puțin, dar, pentru persoanele cu fobie de apă și mișcare, nu a fost nicidecum distractiv 😁.
- 7. Plățile se fac, mai ales, cash, fie în euro, dolari sau ruble. De asemenea, dacă vrei să te bucuri de jocurile mecanice, ai nevoie de "fise" de 2 euro. Dacă nu ai euro sau ruble, poți să schimbi la casa de schimb de pe vapor, unde cursul nu este cel mai avantajos, iar programul de funcționare este de doar două ore.
St. Petersburg. Top 6 locuri de vizitat într-o scurtă ședere în Orașul Țarilor.
- 1. Muzeul Ermitaj. În jurul orei 10:00, microbuzul ne-a lăsat în fața Catedralei Sfântul Isaac. De aici am plecat direct spre Ermitaj, unde știam că vom petrece câteva ore bune. Ne-ar fi plăcut să putem lăsa rucsacele la hotel (traveling light, nu?), dar check-in-ul se făcea abia de la 14:00, deci nici o concesie pentru cei care ajungeau dimineața cu vaporul. Să presupui că Ermitajul este doar un Muzeu înseamnă să fii naiv sau slab informat. Nu, Ermitaj reprezintă un complex de muzee, o parte dintre ele fiind interconectate: Old Hermitage, New Hermitage și Winter Palace. Pentru că noi dispuneam de relativ puțin timp pentru a-l străbate, am decis să ne axăm doar pe aceste clădiri adiacente și să căutăm exponatele cele mai cunoscute. Cred că se pot scrie și au fost scrise articole întregi despre ceea ce se află în Ermitaj: tablouri, sculpturi, bijuterii, ceasuri, articole de zi cu zi, mobilier și, nu în ultimul rând, clădirile în sine, cu încăperile și design-ul lor interior. Chiar dacă este considerat a fi mai mic decât Muzeul Luvru în topul celor de la Wikipedia, personal cred că aici vei găsi exponate mult mai diverse și mai strălucitoare.
 |
| Tavanul aurit al uneia dintre camerele de la Ermitaj |
Să nu uiți să admiri, pe lângă exponate, decorațiunile, parchetul și candelabrele; acestea sunt, la rândul lor, piese de muzeu. Plimbă-te prin camere cu răbdare, nu te îngrămădi și privește cu grija obiectele din jurul tău pentru că s-ar putea să dai de un Da Vinci mai aproape decât credeai.
 |
| Biblioteca Țarului Nicolae al II-lea |
Camerele în care au locuit ultimii țari ai Rusiei, familia Romanov, au fost restaurate și mobilate cu piese recuperate și cumpărate de către muzeul Ermitaj.
Pe parcursul vizitei am observat un lucru amuzant: informațiile oferite vorbitorilor de rusă erau redactate pe 10-12 linii, în timp ce textul în limba engleză se întindea pe maxim 3-4 rânduri. Știam că alfabetul chirilic folosește mai multe caractere decât cel latin, pentru a exprima același lucru, dar pare o diferență destul de mare. Oricum, chiar și așa concise, informațiile ne-au fost foarte utile.
 |
| O piesă de teracotă din muzeul Ermitaj, secțiunea Rusia Antică |
În interiorul muzeului există o secțiune pentru Rusia Antică. Am fost destul de nedumeriți, pentru că nu auzisem până atunci niciodată de Rusia Antică. Probabil s-au pierdut câteva informații la traducere: erau adunate acolo piese din casele vechi din secolele XI-XIV.
 |
| Când adori să privești exponate prin camera telefonului! |
 |
| Suntem peste tot, așa cum și statuile strămoșilor noștri sunt peste tot |
O parte din camerele de la Ermitaj au fost construite special pentru a adăposti exponate și obiecte de artă și sunt printre cele mai întinse și mai bogat decorate - recomand să nu ratați zona cu obiecte egiptene.
 |
| Sala cu exponate din perioada Egiptului antic |
- 2. Biserica Mântuitorului Însângerat. Ne-am dorit mult să vedem "Biserica cu cepe" din St. Petersburg. Aceasta a fost construită între anii 1883 și 1907 în stilul Rusesc Medieval, complet diferit față de restul orașului, unde predomină stilurile Baroc și Neoclasic. Clădirea șochează, atât prin forme și decor, cât și prin culori: unde ai mai putea vedea o biserică în turcoaz, galben, auriu, verde, cărămiziu și multe alte nuanțe care pentru noi, bărbații, par identice.
 |
| Biserica Mântuitorului Însângerat |
După ce îți revii puțin după explozia de forme și culori de afară, și ți-ai consumat alunele și migdale cumpărate de la vânzătorii ambulanți, intri ca să vezi o altă minune. Tot interiorul este decorat cu mozaic...aproximativ 7500 mp de mozaic. Frescele cu scene biblice sunt realizate în totalitate din piese de mozaic. O parte din acesta a fost distrus de război și, apoi, de utilizarea mai puțin ortodoxă din perioada sovietică. Iconostasul nu este cel original și abia în 2012 a fost complet refăcut și sfințit, dar pare că este dintotdeauna acolo.
 |
| Iconostasul din bucăți de marmură combinate cu mozaic |
 |
| Porțile bogat decorate ca să nu uiți că ești, totuși, în Rusia |
- 3. Fabergé Museum. Nu poți să ajungi în St. Petersburg cu Zuggița, mare iubitoare de bijuterii (mai mult să le admire în vitrine decât să le poarte sau să le cumpere), și să nu vezi unele dintre cele mai cunoscute bijuterii din lume: Ouăle Fabergé. La prima vedere, ai crede că este vorba despre un muzeu de stat care îți oferă posibilitatea să vezi faimoasa colecție de bijuterii, dar nu, este un muzeu privat, în care un mare iubitor de bijuterii a adunat micile opere de artă realizate chiar de Karl Gustavovici Fabergé sau de Casa de Bijuterii Fabergé. Poți închiria un audio-guide pentru a asculta povestea fiecărui exponat și a afla mai multe despre cadourile oferite de țarii Rusiei membrilor familiilor lor. Pe lângă bijuteriile cunoscute vei putea admira și tacâmuri din aur și pietre prețioase (nu sunt sigur că au fost chiar folosite), cutiuțe de bijuterii, tabachere și multe alte obiecte mai mici. Trebuie să recunosc că fotografiile nu îmi aparțin mie, ci Zuggiței: se pare că eu nu pozam chiar fiecare pietricică în parte 😅.
 |
| Lingurițe aurite făcute de Casa de bijuterii Fabergé: probabil nu au văzut o felie de tort la viața lor |
 |
| Imperial Coronation Egg. În interiorul oului se găsea o trăsură: Kinder Surprise gen |
Nu sunt fumător, dar cel mai mult mi-au plăcut tabacherele, din care doar una fusese chiar folosită.
 |
| Tabacheră cu pietre semi-prețioase |
 |
| Lingurițeee |
- 4. Catedrala Sfântul Isaac. Piața din fața catedralei a fost, pentru noi, poarta de intrare în oraș și primul contact real cu acesta. Catedrala fost construită cu puțin timp înainte de Biserica Mântuitorului Însângerat, în anul 1858, în stil Neoclasic și este cea mai mare biserică ortodoxă din St. Petersburg. Impresionante sunt, atât picturile uriașe care decorează pereții, cât și coloanele care susțin iconostasul. Coloanele sunt realizate în pietre semi-prețioase, șase din malachit și două din lazurit.
 |
| Interiorul Bisericii Sfântul Isaac, bogat pictat cu diferite scene Biblice |
Inițial, m-am întrebat ce poate fi așa de spectaculos la niște coloane din malachit, dar apoi mi-am amintit cum la Ermitaj vazele și vasele din malachit erau puse la loc de mare cinste.
 |
| Coloanele din malachit din interiorul Bisericii Sfântului Isaac |
- 5. Palatul Peterhof. Nu este chiar cel mai cunoscut obiectiv din St. Petersburg, poate pentru că nu este chiar în oraș, dar pentru noi, Z & Z, iubitorii de castele, cetăți și palate, era o atracție importantă. Cum am amintit și la începutul articolului, am ales să mergem cu ghid și mașină privată până acolo. Pe drumul până la Peterhof, care durează cam 20 de minute, ghidul ne-a oferit informații interesante despre alte locuri și clădiri din oraș. Un avantaj al călătoriei de acest fel a fost că, având mașină privată și șofer, am putut să ne lăsăm hainele și bagajele în mașină pe durata vizitei. În interiorul palatul fotografiatul este interzis, iar asta ne-a prins bine pentru că nu am mai dat de grupuri mari de turiști făcându-și selfie-uri în locurile cele mai cunoscute.
 |
| Vedere a Peterhof-ului și a Marii Cascade |
Au fost puține locurile în care am putut face fotografii, cum ar fi Camera Oglinzilor, dar așa cum am avut noi posibilitatea de a fotografia au avut-o și alții, ceea ce a însemnat că a fost aproape imposibil să prinzi într-o fotografie mai mult decor decât turiști. Crezusem că turul achiziționat era doar pentru palat, dar ghidul, care ne-a plăcut foarte mult, ne-a făcut și un tur al parcului, al pavilioanelor, fântânilor și al celor două cascade. Toată plimbarea a fost presărată cu informații amuzante, povestioare și multă răbdare.
 |
| Fiecare Palat Imperial avea și propria capelă. Capela de la Peterhof era mai mare decât multe biserici vechi din România |
- 6. Grădinile Palatului Peterhof. Pentru frumusețea, complexitatea și dimensiunile lor, cred că acestea merită tratate separat. Marea Cascadă este compusă, de fapt, dintr-un complex de fântâni arteziene și statui aurite, continuat, mai apoi, de marele canal care traversează The Lower Gardens, denumirea oficială a parcului, chiar prin mijlocul lui.
 |
| Vedere spre Marele Canal de pe terasa Peterhof-ului |
Cred că ar fi nevoie de câteva săptămâni ca să poți vizita tot parcul. În România, probabil că acesta ar fi considerat pădure 😁, și nu parc.
 |
| Locuitorii Parcului |
Dacă faci chiar și o scurtă plimbare prin parc, te poți întâlni cu diferite animale, veverițele fiind cele mai amuzante. Sunt ca niște mici cerșetori, așa că, dacă vrei să vină aproape de tine, ar fi util să ai niște alune la îndemână (alune care se vând la chioșcurile din parc).
 |
| Încearcă numai să te așezi pe bancă! |
Se pare că țarii ruși se amuzau făcând glume pe seama oaspeților palatului. Parcul are mai multe "fântâni capcană", care au diferite puncte de declanșare, o piatră, o bordură, sau chiar sisteme cu temporizare, astfel încât după un anumit timp acestea pornesc din senin și udă spațiile din jur. Ghidul ne-a povestit că circula o vorbă la palat cum că nimeni nu părăsește parcul fără a fi udat măcar o dată. Ca să ajungi la cea de-a doua cascadă, trebuia să treci chiar prin mijlocul unei astfel de fântâni care, la prima vedere, părea doar o simplă alee.
 |
| Cascada cu dragoni - Grădinile Palatului Peterhof |
 |
| Nu îmi este clar dacă mesajul este adresat turiștilor |
Prefer să mă opresc aici cu detaliile, astfel încât, fiecare dintre voi, care va ajunge la Peterhof sau în St. Petersburg, să descopere orașul și locurile după starea pe care o are. Oricum călătoria este o experiență personală pe care fiecare o simte și o trăiește diferit.
La plecarea din oraș nu înțelegeam de ce un vas, mult mai mic decât Anastasia, părea să ne smucească când într-o parte, când în cealaltă. Voiau să fie siguri că plecăm cum trebuie de acolo? Am aflat că acesta era, de fapt, vasul pilot, care însoțește fiecare vapor ce circula prin portul din St. Petersburg, sau, cum arată monumentul de la intrare - Leningrad.
 |
| Vasul Pilot care trăgea vaporul în mai multe direcții |
Sunt curios cum arăta St. Petersburg în perioada Imperiului Rus!
