Episodul VI - Întoarcerea în România!
Nu, nu s-au pierdut fără urmă 3 zile din povestea noastră, doar că au meritat un loc al lor aparte, în care să se desfășoare, și deci un post separat. Vrei să afli detalii? Citește aici: St. Petersburg - Călătoria, vizita și de ce nu e bine să ai idei preconcepute.
Ziua 23/27: Helsinki - Tallinn
Prințesa Anastasia, mijlocul nostru de transport către și de la St. Petersburg, ne-a lăsat înapoi în portul din Helsinki la ora 09:00, asta dacă pui la socoteală și ora în care am așteptat, strânși grămadă pe puntea vaporului, să coborâm. Cu emoții și inima cât un purice, ne-am îndreptat spre mașină, făcând continuu scenarii despre ce ne facem dacă o găsim lovită, vandalizată sau oricum altfel 😟. Dar oare unde credeam că am lăsat mașina, de fapt? Într-o mahala?! 😎Bineînțeles că nu au fost probleme.
Pentru continuarea drumului nostru, am ales o cursă spre Tallinn, tot cu vaporul, de la ora 15:15, astfel încât ne-a rămas destul de mult timp cât să ne plimbăm și prin Helsinki. Acum, că rememorez ziua, observ că am vizitat o capelă, o biserică și o catedrala (da, știu pe cineva care sigur râde acum și se gândește că Ghidul Mănăstirilor din România ar trebui extins și la alte țări).
1. Kampin kappeli. Dacă vezi capela, care arată ca un ou de lemn și se află între două mall-uri, te întrebi: e cumva o glumă? Cum să te rogi sau să te reculegi în acest zumzet? Inițial, intri într-un hol unde ești întâmpinat de câțiva voluntari care împart broșuri cu informații și apoi ajungi în interior, și atunci înțelegi! În capelă este liniște, și nu ca într-o biserică în care uneori se aud ecouri din depărtare, ci liniște deplină. Dacă faci cel mai mic zgomot, chiar și doar foșnind din broșură, îți vine să intri în pământ de rușine. Interiorul este complet din lemn și are aceeași formă de ou - oare dacă te-ai afla în mijlocul unuia, ar fi la fel de liniște?
Abia după ce am ieșit, am citit și broșura: capela este, de fapt, o operă de artă, numită Chapel of Silence și construită cu ocazia World Design Capital din 2012 și, chiar dinainte de a fi gata, în 2010, a câștigat International Architecture Awards. Dacă liniștea din interior ți-a trezit curiozitatea, poți afla în continuare din broșură că, la construcția capelei s-au folosit trei feluri de lemn lipite cu un adeziv special. Pentru a fi siguri că nu va vibra nimic, nu s-au folosit deloc cuie, iar construcția stă în picioare doar prin felul în care au fost așezate și lipite straturile de lemn.
2. Temppeliaukion kirkko. Când ajungi în punctul redat de GoogleMaps, nu ai să vezi nici o biserică, ci un morman mare de bolovani. Poate cineva a pus aiurea punctul? Dar să ne plimbăm puțin în jurul acestui morman de pietre și să vedem unde se află, de fapt, biserica. Din nou, finlandezii sunt puși pe glume. Biserica este chiar grămăjoara de pietre, sau, mai bine zis, se află în interiorul acelei ridicături, fiind construită în pământ, iar acel morman de pietre este acoperișul bisericii.
Biserica, supranumită Rock Church, este construită prin excavarea unui impresionant volum de rocă. Interiorul este foarte spațios și destul de gol, fără stâlpi și nimic altceva care să obtureze vederea. Am fost impresionați de arhitectura deosebită, adaptată unui lăcaș de cult. Mai târziu, am aflat că biserica a fost proiectată și construită în 1969.
3. Helsinki Cathedral. Deja eram curioși cum o să arate aceasta: o biserică plutitoare? zburătoare? clasică? Nu numai că a fost una destul de clasică, dar exteriorul semăna izbitor de tare cu Catedrala Sf. Isaac din St. Petersburg. Interiorul este surprinzător de mic, comparativ cu dimensiunile exterioare. Și se pare că dacă nu ne-a impresionat prea tare, nici nu am fotografiat-o.
La final, ne-am îndreptat spre același terminal de unde plecasem spre St. Petersburg, de data aceasta ca să ne îmbarcăm spre Tallinn. După ce am tras mașina pe ferry, am primit recomandarea misterioasă de a urca pe o anumită punte la un anumit Lobby, lucru dubios în acel moment. Dar ne-am amintit că noi rezervasem expres anumite locuri pentru a putea călători așezați: și s-a dovedit că aveam locuri în cel mai tare Lobby, unde am primit bere, vin, apă, aperitive și dulciuri, toate gratuite. Așa încât drumul nostru de câteva ore a fost o adevărată încântare.
Ajunși în Tallinn, ne-am îndreptat spre cazare, unde am lăsat și mașina, mai exact la City Heart Apartments - Rotermanni kvartal, unde am primit două apartamente tip studio foarte drăguțe, spațioase și cu geamuri imense. Nu mai aveam mult timp până se însera, așa că am ieșit să vizităm orașul vechi.
Orașul este împânzit de străduțe mici pavate cu piatră, culoare medievale întunecate și foarte multe ziduri restaurate. Atmosfera medievală din oraș este autentică și se aude continuu un zumzet, așa cum probabil se auzea într-un oraș-cetate în urmă cu câteva secole.
După aproximativ două ore de străbătut străduțe, ne-am hotărât să ne așezăm și să mâncăm ceva. M căuta cu nerăbdare prin ghiduri și topuri unde am putea mânca, iar multe dintre acestea recomandau Old Hansa. L-am evitat inițial, pentru că părea mai mult o berărie întunecată decât un restaurant liniștit - nu am fi putut să ne înșelăm mai mult (mai puțin partea cu întunericul). Mai jos o listă cu toate detalii autentice ale interiorului (poate inspiră și proprietarii de restaurante din cetățile medievale românești):
Și dacă te aștepți ca aici să se oprească autenticul, mai stai puțin. Chelnerul, sau bine zis Hangiul, se coboară la nivelul tău (fizic), al mesei, și te întreabă într-o engleză perfectă și presărată cu glume și expresii vechi, colorate, ce ai vrea să "îmbuci" și cu ce vrei să "îți ostoiești setea". Eu mă simțeam ca într-un Han din Pirații din Caraibe, Zuggița spunea că e într-un roman de Al. Dumas-tatăl. Fiecare am ales câte ceva "ușor", ca pentru seară: Zuggița - varză călită, Zuggy - un trio de vânat, M - un aperitiv de pește și T - tot ceva de vânat. Te așteptai să aducă ce am cerut? Mai întâi a adus "your fierceful weapons" aka tacâmurile; apoi, pe rând, a venit cu fiecare fel de mâncare despre care ne spunea "today this is served with...". Și când te gândești că voiai să mănânci ușor, doar o varză călită, și, când colo, varza vine cu: cubulețe de carne de porc, un piure de țelină, dulceață, crochete de cartofi, morcovi, murături și o plăcintă cu ciuperci.
Și doar nu te așteptai ca berea cu condimente să vină într-o halbă de sticlă, aceasta vine într-o ulcică de ceramică, iar vinul nu este servit într-un pahar elegant cu picior, ci într-un pahar de sticlă cu aer vechi și imperfect. Am plecat din orașul vechi foarte impresionați și dacă aș vrea să definesc simplu puținele ore petrecute în Tallinn, le-aș numi autentic medievale!
Ziua 24/27: Tallinn - Riga - Vilnius
Am traverst toate cele trei capitale ale țărilor baltice, făcând în Riga o oprire ca să mâncăm și să vizităm centrul orașului. Am parcurs fără nici o problemă drumul până în Riga. La prima vedere, orașul pare o combinație ciudată între multe blocuri comuniste și un centru vechi bine conturat și în plină restaurare. Nu cred că am ajuns în momentul potrivit, multe restaurante erau închise, iar unul din principalele noastre obiective, Brotherhood of Blackheads, era în renovare și avea fațada acoperită. Am mâncat, ne-am cumpărat apă și am plecat mai departe.
Pentru că lui Zuggy îi plac obiectivele turistice mai ciudate, am schimbat un pic traseul direct de la Riga la Vilnius și am decis să vizităm Hill of Crosses din Lituania. Acesta nu este poziționat chiar la drumul principal, ci este în mijlocul unui câmp, dar, chiar și așa, organizarea locului este perfectă: parcare mare, multiple magazine de unde poți cumpăra cruci de diferite dimensiuni și alte multe suveniruri. Locul este un spațiu de pelerinaj, care reprezintă pentru lituanieni, nu numai un loc de pace și reculegere, dar și un simbol al patriotismului (în perioada sovietică locul era considerat o formă de rezistență pașnică).
Turismul modern și-a lăsat destul de puternic amprenta în acest loc: sute, dacă nu chiar mii, de cruci mici de lemn umplu locul până la refuz, astfel încât îți ia ceva timp dacă încerci să identifici simbolurile diferitelor confesiuni religioase.
Am mai stat un timp să medităm la ciudățenia locului, în care, oricât de tare ai fi, multitudinea de cruci îți dă un fior.
Am plecat mai departe spre Vilnius, unde am ajuns seara târziu. Ne-am bucurat că alesesem cazarea Alexa Old Town, deoarece am putut merge pe jos până în orașul vechi, care semăna, la fel ca Riga și Tallinn, cu o cetate. Intrarea se face pe sub un turn alb cu ziduri foarte groase. Eram obosiți și înfometați, așa că ne-am oprit la primul restaurant care arăta mai îmbietor. Am aflat, abia după ce ne-au fost aduse meniurile, că era un restaurant evreiesc; alături de noi, câteva persoane dezbăteau problema muncitorilor est-europeni, cântărind, foarte "evreiește" așa, care este cel mai harnic muncitor și care cere cei mai mulți bani; discutau în engleză și probabil puțin le păsa dacă sunt înțelesi sau nu, mai ales atunci când discutau despre români 😃.
Ziua 25/27: Vilnius - Cracovia
Urmează unul dintre cele mai lungi sectoare de drum: 10 ore, aproximativ 800 km, nici un obiectiv turistic; urma să ne oprim să mâncăm într-o benzinărie. Nu am anticipat un aspect: Polonia este o țară în plină dezvoltare, ceea ce înseamnă și că majoritatea autostrăzilor sunt în construcție/refacere. Când zic majoritatea, înseamnă că mai bine de trei sferturi din km parcurși au fost pe drumuri în construcție. Ne bucurăm că GoogleMaps ia acest fapt în considerare atunci când calculează timpul - au fost, în realitate, 11 ore pe drum, deci o diferență acceptabilă. Cazarea din nou inspirată, foarte aproape de orașul vechi, numai bine ca să ne putem plimba până acolo, să mâncăm și să bem o bere liniștiți 😂. Happy Tower este, de fapt, o clădire de apartamente de diferite dimensiuni și forme; în funcție de norocul pe care îl ai, poți primi un apartament foarte spațios sau doar o bucătărie cu un pat 😊. Oricum, când ajungi pe la ora 22:00, după un drum de 11 ore, nu îți mai dorești decât să manânci ceva și să dormi.
Ziua 26/27: Cracovia - Satu Mare
A doua zi aveam de făcut un traseu de doar 6 ore și nici un obiectiv de vizitat, așa că am decis să vizităm Castelul Regal Wawel. Nu prea ne-a interesat să vedem interiorul, doar să ne plimbăm prin curtea interioară și să admirăm clădirile. După mai bine de două săptămâni în care ne-am înțeles cu ușurință în limba engleză, în apropierea Castelului Regal am întâmpinat ceva dificultăți la magazinele de suveniruri: nu ajungeam la un consens cu privire la prețul farfuriilor 😔.
Așa cum ne obișnuisem deja, am ajuns seara târziu la cazarea noastră din Satu Mare, Casa Transilvania, unde ne așteptau două camere imense - fosta garsonieră a Zuggiților era chiar mică pe lângă ce am găsit acolo. Același scenariu: mâncare, desert, bere, somn. În Satu Mare am descoperit că Roquefort, Camembert, Cașul și cred că orice altă formă de brânză sunt, de fapt, varietăți de "Cașcaval".
Ziua 27/27: Satu Mare - Comănești
După 27 de zile, încheiem cea mai lungă aventură a noastră, la Comănești, cu foarte multe amintiri și cu dorința puternică de a pleca într-o nouă aventură. M a spus atunci: "Ar fi bine dacă ne-am nota tot ce am văzut, ca să nu uităm". Uite M: Am notat, am povestit, urmează altele care vor fi, la rândul lor, notate și povestite!
Vrei să citești despre cum am ajuns aici: Episodul V - IașiNordkapp ←
Nu, nu s-au pierdut fără urmă 3 zile din povestea noastră, doar că au meritat un loc al lor aparte, în care să se desfășoare, și deci un post separat. Vrei să afli detalii? Citește aici: St. Petersburg - Călătoria, vizita și de ce nu e bine să ai idei preconcepute.
Ziua 23/27: Helsinki - Tallinn
Prințesa Anastasia, mijlocul nostru de transport către și de la St. Petersburg, ne-a lăsat înapoi în portul din Helsinki la ora 09:00, asta dacă pui la socoteală și ora în care am așteptat, strânși grămadă pe puntea vaporului, să coborâm. Cu emoții și inima cât un purice, ne-am îndreptat spre mașină, făcând continuu scenarii despre ce ne facem dacă o găsim lovită, vandalizată sau oricum altfel 😟. Dar oare unde credeam că am lăsat mașina, de fapt? Într-o mahala?! 😎Bineînțeles că nu au fost probleme.
Pentru continuarea drumului nostru, am ales o cursă spre Tallinn, tot cu vaporul, de la ora 15:15, astfel încât ne-a rămas destul de mult timp cât să ne plimbăm și prin Helsinki. Acum, că rememorez ziua, observ că am vizitat o capelă, o biserică și o catedrala (da, știu pe cineva care sigur râde acum și se gândește că Ghidul Mănăstirilor din România ar trebui extins și la alte țări).
1. Kampin kappeli. Dacă vezi capela, care arată ca un ou de lemn și se află între două mall-uri, te întrebi: e cumva o glumă? Cum să te rogi sau să te reculegi în acest zumzet? Inițial, intri într-un hol unde ești întâmpinat de câțiva voluntari care împart broșuri cu informații și apoi ajungi în interior, și atunci înțelegi! În capelă este liniște, și nu ca într-o biserică în care uneori se aud ecouri din depărtare, ci liniște deplină. Dacă faci cel mai mic zgomot, chiar și doar foșnind din broșură, îți vine să intri în pământ de rușine. Interiorul este complet din lemn și are aceeași formă de ou - oare dacă te-ai afla în mijlocul unuia, ar fi la fel de liniște?
Interiorul Kampin kappeli - Modelul creat de lemn este amețitor |
Abia după ce am ieșit, am citit și broșura: capela este, de fapt, o operă de artă, numită Chapel of Silence și construită cu ocazia World Design Capital din 2012 și, chiar dinainte de a fi gata, în 2010, a câștigat International Architecture Awards. Dacă liniștea din interior ți-a trezit curiozitatea, poți afla în continuare din broșură că, la construcția capelei s-au folosit trei feluri de lemn lipite cu un adeziv special. Pentru a fi siguri că nu va vibra nimic, nu s-au folosit deloc cuie, iar construcția stă în picioare doar prin felul în care au fost așezate și lipite straturile de lemn.
2. Temppeliaukion kirkko. Când ajungi în punctul redat de GoogleMaps, nu ai să vezi nici o biserică, ci un morman mare de bolovani. Poate cineva a pus aiurea punctul? Dar să ne plimbăm puțin în jurul acestui morman de pietre și să vedem unde se află, de fapt, biserica. Din nou, finlandezii sunt puși pe glume. Biserica este chiar grămăjoara de pietre, sau, mai bine zis, se află în interiorul acelei ridicături, fiind construită în pământ, iar acel morman de pietre este acoperișul bisericii.
Acoperișul bisericii Rock Church - modelul este creat din plăcuțe mici din cupru |
Biserica, supranumită Rock Church, este construită prin excavarea unui impresionant volum de rocă. Interiorul este foarte spațios și destul de gol, fără stâlpi și nimic altceva care să obtureze vederea. Am fost impresionați de arhitectura deosebită, adaptată unui lăcaș de cult. Mai târziu, am aflat că biserica a fost proiectată și construită în 1969.
Interiorul bisericii este scăldat de lumina care trece prin aceste imense ferestre |
În Rock Church poți împrumuta o carte de rugăciuni, în caz că ai uitat să o aduci pe a ta |
3. Helsinki Cathedral. Deja eram curioși cum o să arate aceasta: o biserică plutitoare? zburătoare? clasică? Nu numai că a fost una destul de clasică, dar exteriorul semăna izbitor de tare cu Catedrala Sf. Isaac din St. Petersburg. Interiorul este surprinzător de mic, comparativ cu dimensiunile exterioare. Și se pare că dacă nu ne-a impresionat prea tare, nici nu am fotografiat-o.
La final, ne-am îndreptat spre același terminal de unde plecasem spre St. Petersburg, de data aceasta ca să ne îmbarcăm spre Tallinn. După ce am tras mașina pe ferry, am primit recomandarea misterioasă de a urca pe o anumită punte la un anumit Lobby, lucru dubios în acel moment. Dar ne-am amintit că noi rezervasem expres anumite locuri pentru a putea călători așezați: și s-a dovedit că aveam locuri în cel mai tare Lobby, unde am primit bere, vin, apă, aperitive și dulciuri, toate gratuite. Așa încât drumul nostru de câteva ore a fost o adevărată încântare.
Ajunși în Tallinn, ne-am îndreptat spre cazare, unde am lăsat și mașina, mai exact la City Heart Apartments - Rotermanni kvartal, unde am primit două apartamente tip studio foarte drăguțe, spațioase și cu geamuri imense. Nu mai aveam mult timp până se însera, așa că am ieșit să vizităm orașul vechi.
De la magazinele de suveniruri poți cumpăra machete ale caselor din orașul vechi - după ce am cumpărat macheta am plecat să identificăm și casa! |
Orașul este împânzit de străduțe mici pavate cu piatră, culoare medievale întunecate și foarte multe ziduri restaurate. Atmosfera medievală din oraș este autentică și se aude continuu un zumzet, așa cum probabil se auzea într-un oraș-cetate în urmă cu câteva secole.
Unul din culoarele înguste și întunecate care leagă străzile principale ale orașului vechi |
După aproximativ două ore de străbătut străduțe, ne-am hotărât să ne așezăm și să mâncăm ceva. M căuta cu nerăbdare prin ghiduri și topuri unde am putea mânca, iar multe dintre acestea recomandau Old Hansa. L-am evitat inițial, pentru că părea mai mult o berărie întunecată decât un restaurant liniștit - nu am fi putut să ne înșelăm mai mult (mai puțin partea cu întunericul). Mai jos o listă cu toate detalii autentice ale interiorului (poate inspiră și proprietarii de restaurante din cetățile medievale românești):
- iluminatul se făcea cu ajutorul lumânărilor;
- pereții nu erau nici pe departe drepți, parcă ne aflam într-un bordei de lut;
- pereții erau pictați cu motive agricole;
- scaunele erau din lemn, fără perne sau alte detalii de confort;
- mesele din lemn masiv;
"Firma" celor de Old Hansa. Restaurant, pub și magazin! |
Parcă îmi și imaginez...scaunul unui negustor ostenit așteptând să-i fie servită cina |
Și dacă te aștepți ca aici să se oprească autenticul, mai stai puțin. Chelnerul, sau bine zis Hangiul, se coboară la nivelul tău (fizic), al mesei, și te întreabă într-o engleză perfectă și presărată cu glume și expresii vechi, colorate, ce ai vrea să "îmbuci" și cu ce vrei să "îți ostoiești setea". Eu mă simțeam ca într-un Han din Pirații din Caraibe, Zuggița spunea că e într-un roman de Al. Dumas-tatăl. Fiecare am ales câte ceva "ușor", ca pentru seară: Zuggița - varză călită, Zuggy - un trio de vânat, M - un aperitiv de pește și T - tot ceva de vânat. Te așteptai să aducă ce am cerut? Mai întâi a adus "your fierceful weapons" aka tacâmurile; apoi, pe rând, a venit cu fiecare fel de mâncare despre care ne spunea "today this is served with...". Și când te gândești că voiai să mănânci ușor, doar o varză călită, și, când colo, varza vine cu: cubulețe de carne de porc, un piure de țelină, dulceață, crochete de cartofi, morcovi, murături și o plăcintă cu ciuperci.
Și doar nu te așteptai ca berea cu condimente să vină într-o halbă de sticlă, aceasta vine într-o ulcică de ceramică, iar vinul nu este servit într-un pahar elegant cu picior, ci într-un pahar de sticlă cu aer vechi și imperfect. Am plecat din orașul vechi foarte impresionați și dacă aș vrea să definesc simplu puținele ore petrecute în Tallinn, le-aș numi autentic medievale!
Halba de bere de la Old Hansa! |
Ziua 24/27: Tallinn - Riga - Vilnius
Am traverst toate cele trei capitale ale țărilor baltice, făcând în Riga o oprire ca să mâncăm și să vizităm centrul orașului. Am parcurs fără nici o problemă drumul până în Riga. La prima vedere, orașul pare o combinație ciudată între multe blocuri comuniste și un centru vechi bine conturat și în plină restaurare. Nu cred că am ajuns în momentul potrivit, multe restaurante erau închise, iar unul din principalele noastre obiective, Brotherhood of Blackheads, era în renovare și avea fațada acoperită. Am mâncat, ne-am cumpărat apă și am plecat mai departe.
Grup statuar care amintește de Muzicanții din Bremen a Fraților Grimm |
Pentru că lui Zuggy îi plac obiectivele turistice mai ciudate, am schimbat un pic traseul direct de la Riga la Vilnius și am decis să vizităm Hill of Crosses din Lituania. Acesta nu este poziționat chiar la drumul principal, ci este în mijlocul unui câmp, dar, chiar și așa, organizarea locului este perfectă: parcare mare, multiple magazine de unde poți cumpăra cruci de diferite dimensiuni și alte multe suveniruri. Locul este un spațiu de pelerinaj, care reprezintă pentru lituanieni, nu numai un loc de pace și reculegere, dar și un simbol al patriotismului (în perioada sovietică locul era considerat o formă de rezistență pașnică).
Crucea de la intrare este ridicată în amintirea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea |
Turismul modern și-a lăsat destul de puternic amprenta în acest loc: sute, dacă nu chiar mii, de cruci mici de lemn umplu locul până la refuz, astfel încât îți ia ceva timp dacă încerci să identifici simbolurile diferitelor confesiuni religioase.
Am mai stat un timp să medităm la ciudățenia locului, în care, oricât de tare ai fi, multitudinea de cruci îți dă un fior.
Pare locul în care creștinii sunt cu adevărat uniți! Cruci de diferite forme și confesiuni așezate una lângă cealaltă |
Am plecat mai departe spre Vilnius, unde am ajuns seara târziu. Ne-am bucurat că alesesem cazarea Alexa Old Town, deoarece am putut merge pe jos până în orașul vechi, care semăna, la fel ca Riga și Tallinn, cu o cetate. Intrarea se face pe sub un turn alb cu ziduri foarte groase. Eram obosiți și înfometați, așa că ne-am oprit la primul restaurant care arăta mai îmbietor. Am aflat, abia după ce ne-au fost aduse meniurile, că era un restaurant evreiesc; alături de noi, câteva persoane dezbăteau problema muncitorilor est-europeni, cântărind, foarte "evreiește" așa, care este cel mai harnic muncitor și care cere cei mai mulți bani; discutau în engleză și probabil puțin le păsa dacă sunt înțelesi sau nu, mai ales atunci când discutau despre români 😃.
Vilnius - Turnul de la intrarea în orașul vechi |
Ziua 25/27: Vilnius - Cracovia
Urmează unul dintre cele mai lungi sectoare de drum: 10 ore, aproximativ 800 km, nici un obiectiv turistic; urma să ne oprim să mâncăm într-o benzinărie. Nu am anticipat un aspect: Polonia este o țară în plină dezvoltare, ceea ce înseamnă și că majoritatea autostrăzilor sunt în construcție/refacere. Când zic majoritatea, înseamnă că mai bine de trei sferturi din km parcurși au fost pe drumuri în construcție. Ne bucurăm că GoogleMaps ia acest fapt în considerare atunci când calculează timpul - au fost, în realitate, 11 ore pe drum, deci o diferență acceptabilă. Cazarea din nou inspirată, foarte aproape de orașul vechi, numai bine ca să ne putem plimba până acolo, să mâncăm și să bem o bere liniștiți 😂. Happy Tower este, de fapt, o clădire de apartamente de diferite dimensiuni și forme; în funcție de norocul pe care îl ai, poți primi un apartament foarte spațios sau doar o bucătărie cu un pat 😊. Oricum, când ajungi pe la ora 22:00, după un drum de 11 ore, nu îți mai dorești decât să manânci ceva și să dormi.
Ziua 26/27: Cracovia - Satu Mare
A doua zi aveam de făcut un traseu de doar 6 ore și nici un obiectiv de vizitat, așa că am decis să vizităm Castelul Regal Wawel. Nu prea ne-a interesat să vedem interiorul, doar să ne plimbăm prin curtea interioară și să admirăm clădirile. După mai bine de două săptămâni în care ne-am înțeles cu ușurință în limba engleză, în apropierea Castelului Regal am întâmpinat ceva dificultăți la magazinele de suveniruri: nu ajungeam la un consens cu privire la prețul farfuriilor 😔.
Exteriorul bisericii din interiorul Castelului Wawel |
Curtea interioară a Castelului Regal și vedere asupra tuturor clădirilor componente ale acestuia |
Așa cum ne obișnuisem deja, am ajuns seara târziu la cazarea noastră din Satu Mare, Casa Transilvania, unde ne așteptau două camere imense - fosta garsonieră a Zuggiților era chiar mică pe lângă ce am găsit acolo. Același scenariu: mâncare, desert, bere, somn. În Satu Mare am descoperit că Roquefort, Camembert, Cașul și cred că orice altă formă de brânză sunt, de fapt, varietăți de "Cașcaval".
Nu știam că Roquefort și Camembert sunt două tipuri de cașcaval! |
Ziua 27/27: Satu Mare - Comănești
După 27 de zile, încheiem cea mai lungă aventură a noastră, la Comănești, cu foarte multe amintiri și cu dorința puternică de a pleca într-o nouă aventură. M a spus atunci: "Ar fi bine dacă ne-am nota tot ce am văzut, ca să nu uităm". Uite M: Am notat, am povestit, urmează altele care vor fi, la rândul lor, notate și povestite!
Traseul de întoarcere! |
Spoiler Alert: Urmează Islanda Z & Z și H & H!