Nu de puține ori am plecat în călătorii cu gândul să avem o zi sau chiar două fară un itinerar fix, astfel încât să ne acordăm timp pentru plimbări pe străzile orașelor - fără aparatul de fotografiat la gât, fără o hartă în mână, fără o direcție anume. Dar, în cele mai multe cazuri, gândul, sau mai bine zis, stresul, "de a nu pierde ceva", ne-a împiedicat să facem asta. Anul 2020 a început cu o promisiune pentru noi: două din cele cinci zile petrecute în Veneția vor fi dedicate aceastei forme boeme de a privi orașul. Astfel, lista de obiective pe care ne doream să le vizităm cuprindea doar: Ca' Rezzonico, Palatul Dogilor și insula Murano.
Pentru a ajunge un pic mai rapid la cazare și cu picioarele odihnite, am cumpărat două bilete pentru transportul public din Veneția - fără autobuze sau tramvaie, doar bărci 🚢 care aveau locuri speciale pentru bagaje. Astfel am putut să ne formăm o primă impresie asupra orașului și să admirăm de pe apă o parte din clădirile vechi de peste 300 de ani. Privirea ne-a fost furată din primele minute de clădirea Cazinoului din Veneția, Ca' Vendramin Calergi, perfect iluminată și având un ponton care aștepta clienții amatori de jocuri de noroc.
 |
| Cazinoul din Veneția se află într-un palat din secolul al XV-lea |
A doua zi, după un mic dejun format din cafea și croissante, am plecat spre primul obiectiv: Ca' Rezzonico. Muzeul este cunoscut în special pentru arta decorativă din interior. Pe un frig neprietenos și cu indicații doar în italiană (traduse uneori de Zuggița), am parcurs sălile bogat decorate fără să fim deranjați de turiști sau ghizi. Bucuria apărea atunci când ajungeam în unele camere în care eram încălziți sufletește de mobila adusă de la mii de kilometri depărtare. După trei ore, am hotărât ca pentru restul zilei să ne plimbăm pe străzile înguste ale Veneției și să căutăm "gelato".
 |
| Sala mare de bal de la Ca' Rezzonico |
 |
| Camera Green Lacquer Room din Ca' Rezzonico |
În paralel cu lista scurtă de obiective, în această aventură am decis să îmi fac și o listă cu delicatese pe care să le încerc la "ele acasă". Lista avea să fie la fel de lungă ca și cea a obiectivelor - gelato 🍦, paste 🍝 și pizza 🍕 - ultimele două combinându-se ca "nuca în perete" cu dieta Keto pe care încercam să o țin, dar cum îi zic Zuggiței ca să nu mă simt vinovat 😅: "Keto off".
Următorul obiectiv de pe listă era Palatul Dogilor. Pentru a evita cozile de la intrările în muzee, am cumpărat online Museum Pass VENEZIA. Cu pass-urile imprimate, am intrat în palatul care a fost casa Dogilor Venețieni pentru mai bine de 400 de ani. Plimbându-ne prin locul plin de istorie strâns legată de Biserica Catolică, atenția mea era concentrată doar pe scenele navale de luptă care decorau pereții colosali din sălile de consiliu ale Republicii Venețiene. După ce am ieșit din mirajul luptelor navale, mi-am amintit că aveam aparatul la gât. Astfel, singurele fotografii din Palatul Dogilor sunt făcute în întunericul închisorii, în apropiere de Bridge of Sighs.
 |
| De ce ai vrea să treci de trei rânduri de gratii ca mai apoi să ajungi în canal? 😓 |
O nouă zi, un nou obiectiv: paste cu cerneală de sepie pe Insula Murano. În jurul orei 9 dimineața eram prezenți la F.te Nove "B" pentru a lua vaporașul până la Murano. Fiind aproape singurii turiști, am mers încet pe strada care însoțea canalul principal până la Museo del Vetro. Odată intrați în muzeu, am știut că nu asta căutam să văd în Murano, așa că am ieșit în 30 de minute. Zuggița, citind dezamăgirea pe fața mea, m-a întrebat: "asta îți doreai să vezi sau vrei să mai căutam?", iar eu mă simțeam într-o situație similară cu cea de la Coster Diamonds când mă documentasem prea superficial legat de ce voiam să văd.
 |
| Murano, orașul cu turiști liniștiți |
Așezați pe marginea lui Ponte Longo, am început să caut ceea ce îmi doream să văd: un spectacol cu meșteri sticlari în acțiune. După câteva minute am decis să mergem la Former Church Santa Chiara Murano. La intrare, în timp ce discutam dacă să luam două bilete cu prosecco sau cu vin (exista și varianta fără alcool, dar cine o voia pe aceea 😅?) am fost întrebați: "Cu cardul?". Nu ne-am dat seama inițial, dar după întrebarea: "Vreți prosecco acum sau după spectacol?", ne-am prins că persoana de la recepție, care era și unul din meșterii sticlari, era român.
 |
| Pregătirile pentru prelucrarea sticlei colorate de Murano |
 |
| Așteptând să se "coacă" sticla în cuptorul electric |
Discutând câteva minute după terminarea spectacolului, am aflat că era o afacere de familie româno-italiană. Românii, necunoscând meșteșugul prelucrării sticlei, s-au mutat în Italia și au învățat această îndeletnicire timp de mai mulți ani, iar mai apoi și-au deschis un loc minunat unde am putut vedea "pe viu" cum luau naștere piesele pe care, mai apoi, le-am putut cumpăra din expoziție.
Am plecat de la Former Church Santa Chiara Murano cu două pahare pentru Zuggiți - în ultimii ani am ales să ne cumpărăm obiecte utile specifice locului pe care chiar să le folosim, astfel renunțând la magneți, păhărele sau cărticele care mai mult adunau praf decât să ne amintească de acele locuri. Înainte să plecăm de pe insulă, ne-am oprit la Osteria Acquastanca pentru a ne delecta cu paste cu cerneală de sepie - cred că cele mai bune pe care le mâncasem până atunci. Distracția Zuggiței care tot insista să zâmbesc ca să îmi vadă dinții înnegriți de cerneală 😅🦑.
 |
| Românii lucrând împreună să creeze un unicorn din sticlă de Murano |
Având obiectivele îndeplinite (mâncasem pizza în seara în care ne-am întors de la Palatul Dogilor) am reluat plimbările boeme pe străzile venețiene. Având, totuși, aparatul la gât am început să vedem și alte mici detalii de pe stradă: un Dragon din Fontă ținea în gură trei umbrele colorate, reprezentând simbolul uneia din zecile de piazzette din oraș.
 |
| Pe la colț de stradă, poți găsi câte un dragon |
Oricât am încercat să nu mă simt vinovat că ne odihneam și nu vizitam ceva anume, a fost fără succes. Astfel, am ajuns ca în ultima zi din an să vizităm un muzeu din apropiere: Muzeul Maritim. Am petrecut după-amiaza plimbându-ne, aproape singuri, prin clădirea muzeului unde erau expuse bărci, mini-submarine și alte obiecte maritime, iar mai apoi printr-un pavilion unde am putut admira vapoare mai mari, gondole din diferite epoci și bărci comemorative.
 |
| Un mini-submarin care ar fi fost prins de un submarin mai mare |
 |
| Vapoarele care se odihnesc în Muzeul Maritim |
Cred că Veneția este un oraș care poate fi vizitat din atât de multe puncte de vedere și în atât de multe feluri încat te poti intoarce acolo de nenumărate ori și să vezi ceva nou de fiecare dată. În aceste momente, Veneția ia o pauză de la turiști, poate să respire și să își revină, ca mai apoi să fie pregătită să își prezinte din nou minunățiile milioanele de turiști care îi trec pragul. Poate vom fi și noi unii dintre aceia.
Visit each city in your own particular way!
