La nici o lună după ce ne-am întors din Veneția, am început să discutăm despre locurile unde ne-am dori să petrecem un timp mai îndelungat departe de casă. Urma o perioadă în care amândoi aveam diferite proiecte pe care voiam să le încheiem înainte să plecăm din nou, așa că am decis să ne amânăm planurile pentru toamnă sau iarnă. A mai trecut o lună și uitându-ne la mijlocul de transport care avea să ne ducă acolo unde ne doream să mergem în toamnă, am decis să facem o escapadă de două nopți în apropiere de Iași, mai exact la Vama în Suceava - voiam să testăm cum se comportă noua "jucărie" pe Transrarău.
Am fi putut să alegem Transfăgărășan sau Transalpina, dar drumul de minim 6 ore pe care trebuia să îl facem plecând din Iași ar fi diminuat mult plăcerea scurtei escapade. Avantajul alegerii unui traseu mai puțin cunoscut a fost și numărul mai scăzut de turiști, astfel am putut să ne oprim în siguranță în mai multe refugii, să ne bucurăm de zăpada care se așternea și să admirăm peisajele mirifice apărute după ce norii s-au disipat.
 |
| Transrarăul după o ninsoare neașteptată |
În urmă cu doi ani am început să căutăm case vechi, relocate și recondiționate transformate în spații de cazare. Rememorând acum, observ că de fiecare dată căutam astfel de cazări în apropiere de luna martie, când vremea este indecisă, iar nopțile sunt friguroase. Până în acest an, nu am găsit o cazare care să ne satisfacă "mofturile": accesibilă cu mașina dacă ninge, confort termic și fără "lighioanele" sau rozătoarele specifice caselor vechi din lemn. După doi ani și cinci astfel de cazări, am descoperit combinația perfectă pentru noi: Hygge Hut - o casă veche de 100 ani, adusă dintr-un sat din apropiere de Vama, remontată, cu acoperișul refăcut, cu băi nou construite și apoi utilată să primească turiști.
 |
| Hygge Hut - o perlă ascunsă după dealuri |
Când am intrat în casa cu doar două camere și un mic hol, mi-am amintit de o casă bătrânească din Calafindești, în care am stat de vorbă cu proprietara care încă locuia acolo și care mi-a transmis un sentiment autentic, parcă extras dintr-o poveste de Creangă. Revenind la Hygge Hut, nimic nu era la voia întâmplării: o bucătărie bine echipată (inclusiv două vinuri spumante puse la rece 🎉), două camere având paturi mari foarte confortabile (așa mi-a venit ideea să înlocuim patul de acasă) și fotolii în care să poți să citești relaxat o carte. Surpriza a continuat când am simțit încălzirea în pardoseală din băi și am văzut dușurile inspirate din hoteluri de 4 sau 5 stele.
 |
| Prispa a fost locul perfect pentru cafeaua de dimineață |
Nu cred că am descris până acum atât de detaliat vreo locație de cazare. Asta s-a întâmplat și pentru că a fost printre puținele locuri în care am putut sta de vorbă cu proprietarul, iar acesta să îmi răspundă la întrebările directe pe care le adresam. Întrebări precum "cum este încălzită casa?, cum a hotărât să construiască în Vama?, cam cât a costat toată investiția?, de unde a adus meșterii?" fac ca oamenii să devină suspicioși sau cel puțin evazivi în răspunsuri. La Hygge Hut, pe lângă răspunsurile detaliate, am primit chiar și un link la canalul de YouTube unde era documentatată sumar construcția casei.
 |
| Timidă, se ascunde albă într-un colț viitoarea parteneră de aventuri! |
După două nopți lungi, presărate cu povești și vin, în dimineața plecării, ne uitam cu o oarecare tristețe că trebuie să plecăm. Atât casa cât și locul, ne amintea de planurile noastre din urmă cu trei ani când ne doream să ne construim ceva similar, dar nu am avut atunci nici curajul și nici energia să finalizăm acel proiect. După încă un set de fotografii și un "la revedere", așa cum spuneam la mare când părăseam tabăra din Eforie Sud, am plecat la drum cu gândul să mai cautăm astfel de cazări și să ne bucurăm de ele și de poveștile lor.
 |
| Pe Transrarău, în apropiere de Cabana Rarău am fost primiți de o "mică" ninsoare |
În timp ce stăteam pe prispa casei din Vama, mi-am amintit de un proiect început în urmă cu doi ani, ZuggitiiTravelDelight, în care voiam să fotografiez ce vedeam de la fereastra cazărilor (Instagram) și să scriu despre locurile minunate cărora le-am trecut pragul. Nu am continuat proiectul, poate și pentru că includea o latură personală căreia trebuia să îi acord ceva timp: dorința de a scrie în timp ce mă aflam în acel loc, să simt energia locului și să scriu atât despre acesta cât și despre orice altceva îmi inspira acesta. Acum, aștept să se termine acest moment de cumpănă în care orice știre și aproape orice vorbă este despre pandemie, să reîncepem călătoriile și să continui proiectul început în urmă cu doi ani.
Let beautiful places inspire your creation!
