Scoția, locul în care te poți reconecta cu natura

Îmi amintesc cum în vara lui 2016 discutam, la o bere, despre locurile pe care ne dorim să le vizităm în următorii ani, iar Scoția era pe primul loc, urmată de Islanda și, mai apoi, Țările Scandinave. Se pare că în mai puțin de doi ani am ajuns în toate, doar că le-am luat în ordine inversă. Ultimele luni mi-au confirmat ideea că totul se întâmplă în ordinea în care ai tu nevoie să se întâmple, și, de multe ori, aceasta nu este ordinea pe care ai plănuit-o! Înlănțuirea aventurilor noastre în țările cu influențe nordice mi-a oferit și mai multe argumente în favoarea acestei păreri.

Aventura în Scoția a început cu lungul drum din Iași către Edinburgh, pe care l-am dovedit cu ajutorul unei combinații interesante de mijloace de transport, de la avion, apoi autobuz, metrou, tren și, la final, cu o epuizantă urcare la pas pe străzile abrupte din orașul vechi. Din tot acest drum aș vrea să amintesc călătoria noastră cu trenul operat de Virgin Trains, care a pornit de la King's Cross, Londra, până la Waverley, gara din Edinburgh. Pe lângă viteza constantă de aproximativ 200 km/h, curățenia aproape impecabilă și spațiul generos din vagon, în timpul călătoriei, stomacul meu a fost impresionat să observe că un domn amabil plimbă un cărucior cu băuturi calde și mici gustări dintr-un capăt în altul al trenului, similar cu ceea ce se întâmplă în avion 😲😵.

Edinburgh, un oraș, un castel, o arhitectură specifică

Câteva hint-uri amuzante despre orașul vechi pe care noi nu le-am găsit în nici un ghid:

• orașul vechi se află pe aceeași formațiune de relief cu Castelul din Edinburgh, așadar trebuie să te aștepți la urcușuri și coborâșuri destul de abrupte;
• în majoritatea cazurilor, accesul în clădirile rezidențiale se face printr-o curte interioară. O să reținem cu siguranță asta pentru că noi ne-am cazat în orașul vechi și ne-am învârtit vreo 15 minute până am găsit intrarea spre apartamentul rezervat. Nu am ales un apartament pentru că am fi vrut să ne ocupăm singuri de mâncare sau să ne bucurăm de vreun alt avantaj oferit de acest tip de cazare, ci pentru că prețul pentru o noapte la un hotel în centrul vechi este mult mai mare decât voiam noi să oferim;
• dacă vrei să iei cina după ora 18:00, e cam obligatoriu să îți faci rezervare la unul din zecile de pub-uri de pe High Street sau de pe Royal Mile, altfel ai toate șansele să nu prinzi un loc;
• dacă vrei să te hidratezi și cu altceva înafară de bere, îți recomand să îți cumperi din timp mai multe sticle de apă de la unul din puținele magazine mixte din orașul vechi.

Una din zecile de curți interioare din Edinburgh: Wardrop's Court

Pentru călătoria din Scoția ne-am propus să ne acordăm suficient timp, astfel încât să vizităm în tihnă localitățile prin care trecem sau în care stăm. Cu ideea aceasta în minte, am ales pentru Edinburgh doar două obiective: Yacht-ul Britannia și Castelul (erau ceva mai multe pe lista lui Zuggy, pentru care ziua pare să aibă mai mult de 24 de ore 😂).

Un lucru interesant pe care l-am observat, atât în Scoția cât și în Anglia: denumirile multor instituții sau clădiri sunt prefixate de HM, sau, mai bine zis, "Her Majesty's". Personal îmi place foarte mult asta pentru că i se oferă o semnificație suplimentară și un plus de personalitatea locului 😍. Astfel, primul nostru obiectiv este HMY Britannia, ultimul Royal Yacht aflat în serviciul Familiei Regale britanice. Acesta a fost folosit din 1954 până în 1997, timp în care a străbătut mai bine de un milion de mile nautice. Noi am fost atrași de acesta încă de când a apărut în serialul "The Crown" (nu era cel real, dar ne puteam face o idee).

Ne închipuiam că vom vedea un vapor mare și foarte bogat decorat, dar nu a fost așa. Andocat în Ocean Terminal, am găsit într-adevăr un vapor, dar nu chiar atât de mare, și decorat într-un stil foarte ... așezat și cu mult bun gust. În timpul turului am parcurs 5 punți diferite, pornind de la cele locuite de Familia Regală, la puntea marinarilor, și barul în care se recreau ofițerii, până la "State Dining Room" în care se țineau mesele festive sau "petrecerile cu dans".

HMY Britannia: State Dining Room

Nu am putut să nu rămânem uimiți de multitudinea de obiecte lăsate pe vapor de Familia Regală și care reprezintă cadouri din tururile lor sau obiecte din colecția proprie (inclusiv un Rolls-Royce Phantom V din anii '60). Totul era amenajat astfel încât să te poți transpune cât mai bine în vremurile în care Yacht-ul naviga spre insulele îndepărtate ce aparțin Coroanei Britanice.

HMY Britannia: Living room 😅

Un alt lucru de amintit este că HMY este încă folosit pentru dineuri private și este întreținut în continuare ca să arate impecabil. Este plăcut să te plimbi pe holurile înguste și să vezi indicatoare ce te avertizează să mergi cu atenție pentru că bucătăria este încă funcțională 😛.

Următorul nostru obiectiv este Castelul Edinburgh, care veghează orașul încă din secolul al XII-lea. Castelul pare să fie una dintre clădirile simbol ale Scoției și apare cam în toate ghidurile turistice. În interiorul acestuia poți simți istoria îndelungată a orașului: începi plimbarea de la primele două porți de intrare în castel, continui pe lângă zidurile foarte groase ale fortăreței și, apoi, te poți opri în sala veche de banchet, care încă păstrează o parte a acoperișului din secolul al XVIII-lea. La vederea acestui peisaj, în care majoritatea clădirilor sunt din piatră înnegrită, mă trece un fior și înțeleg de ce sunt așa multe tururi tematice în orașul subteran, în care se povestește că ar fi fantome și alte apariții mistice.

Ai văzut "The Birds" de Hitchcock?

Vremea nu ne-a ajutat prea mult să facem fotografii frumoase, dar a fost impresionant și un pic înfricoșător, în același timp, să vedem cum pescărușii stau la fotografiat 😁.

Castelul Stirling din secolul al XV-lea este readus la viață de multitudinea de culori

În ziua următoare ne îndreptăm spre un alt simbol al Scoției: Castelul Stirling. Acesta este locul în care s-au născut și au fost încoronați mulți regi și regine ale Scoției. Spre deosebire de Castelul din Edinburgh, acesta este renovat mult mai colorat și poți vizita sala tronului (care este și sala de banchet), dormitoarele regale, dar și vechile bucătării. De departe, acestea din urmă au fost punctul de atracție pentru noi.

O reproducere a vechilor bucătării, în care am aflat că personalului era format majoritar din bărbați (femeile ajutau doar la jumulitul și curățatul găinilor) și că în cursul unei zile se pregăteau cel puțin 10 feluri de mâncare. Trebuie să fii atent deoarece mâncarea expusă arată foarte apetisant chiar dacă nu este reală: cineva tot a încercat să o mănânce pentru că înăuntru este plin de indicatoare cu "This is not real food!".

Reconsituirea unei bucătării complete de la castel!

Ne dorim să înnoptăm aproape de Balmoral, așa că plecăm la drum. Înainte să intrăm în parcul național Cairngorms, ne oprim pentru un ceai în Culross, o localitate pitorească unde aveam să observăm pentru prima dată mareea.

Culross este un mic sat pitoresc de lângă Edingburgh

Culross și primul contact cu refluxul - se pare că nu toată lumea își lasă barca în larg

Plecăm repede la drum pentru că știm că ne așteaptă un drum lung și o să ajungem destul de târziu în Davan, localitatea în care petrecem noaptea lângă Balmoral. Trecem pe lângă multe turme de oi (oi cu capul negru) și foarte multe flori de un mov intens care ne fascinează, așa că încercăm să aflăm cum se numesc. După vreo două opriri și minute bune de căutat online, aflăm că este vorba despre Rhododendron sălbatic, care crește liniștit în pădurile nesfârșite ale Scoției.

La intrare în Cairngorms National Park ne întâmpină multe turme de oi

După o experiență nu tocmai plăcută în România, când ne-au "atacat" vacile lângă Sarmizegetusa Regia, nu pot să nu mă bucur că oile și vacile sunt îngrădite și chiar prietenoase cu oamenii.

Rhododendron crește sălbatic în pădurile din Scoția

Seara ne delectăm ochii cu florile din pădurea de lângă Glendavan House, o fostă casă de vânătoare care a fost renovată în urmă cu 20 de ani și care acum este foarte pregătită să primească oaspeți. Hint: Dacă ajungi după ora 19:00, îți recomand unul din puținele localuri deschise în care se servește mâncare: India on the green din Ballater. Aici am avut parte de cea mai bună mâncare indiană de până acum 😋.

La primele ore ale dimineții plecăm spre Castelul Balmoral, reședința de vară (doar luna august) a Reginei. Fiind reședință privată, nu am putut vizita decât o singură cameră din interiorul acestuia, dar am făcut o plimbare de vreo două ore prin parcul din jurul castelului.

Balmoral Castle, reședința pe perioada lunii august a Reginei Elizabeta a II-a

Lângă grădina cu legume și verdețuri poți găsi un soi de păstăi care fac flori galbene și miros similar cu iasomia. Ghidul audio ne spune că în luna în care Familia Regală stă la Balmoral, majoritatea ingredientelor folosite la prepararea mâncării sunt aduse din grădinile și de pe domeniul castelului (un domeniu de aproximativ 18000 ha).

Tunelul cu păstăi - florile galbene miros foarte frumos

Când simțea nevoia de liniște, Regina Victoria se refugia în căsuță din grădină, ca să ia micul dejun sau să petreacă timpul într-un cadru mai privat 😎.

Căsuța din grădină - domeniului Balmoral

Vremea în Scoția pare din ce în ce mai frumoasă, norii s-au risipit, soarele a ieșit la iveală, iar noi ne îndreptăm spre Insula Skye, dar nu înainte de a face o oprire pentru a o căuta pe Nessie în Lochness (Hint: Loch înseamnă închidere de apă, poate să fie un Lac sau un Fiord sau, uneori, chiar un golf 😄).

Drumul de la Est la Vest în Scoția este presărat cu multe astfel de peisaje

Norii parcă sunt de pe altă lume!

Lochness seamănă cu lacurile de acumulare din munții României, doar că în Scoția lacurile s-au format acum foarte mulți ani, așa că natura a avut timp să le integreze într-un peisaj armonios. Prima localitate unde ne-am oprit, pe malul lacului, a fost Fort Augustus, unde ne așteptam (cel puțin Zuggy se aștepta) să vedem o cetate, un fort sau măcar o mică fortăreață, dar am descoperit că numele se datorează unei mânăstirii care se află aici. Ne-am bucurat totuși să asistăm la trecerea unor vaporașe prin Canalul Caledonian, care este presărat cu ecluze 😝.

Cumva supărați (am plecat la drum fără să mâncăm 😬, mare greșeală) ne-am îndreptat spre Castelul Urquhart, fortăreața care apăra lacul în secolul al XIII-lea. De aici, priveliștea către lac îți taie răsuflarea, vezi o întindere mare de un albastru ultramarin care contrastează perfect cu verdele pur al pădurii din jur. Cât timp făceam fotografii, tot verificam dacă nu cumva am imortalizat-o și pe Nessie, dar aceasta nu s-a făcut văzută, intimidată de turiștii din jur.

Castelul Urquhart păzește Loch Ness, dar de cine?

Nessie, Nessie, unde te ascunzi tu?

Cum spuneam și înainte, mare greșeală că am sărit peste prânz. Ne apropiam de Insula Skye, era trecut de ora 20:00 și ne aminteam că după ora 18:00 găsești foarte greu ceva de mâncare. După încă vreo 100 km, am văzut într-o parcare de pe marginea drumului, o mică rulotă care vindea cheeseburger și hot-dogs. Eram puțin suspicioși față de calitatea mâncării, dar uiți repede de asta când îți este foarte foame și nu ai mai mâncat de mai bine de 12 ore. Rulota era operată de un domn care locuia chiar alături (într-o altă rulotă) și care trăia acolo de ceva vreme împreună cu câinele lui, chitara și o sticlă de scotch.

Salvarea noastră în drum spre Insula Skye. Soarele nu părea să mai apună, în jurul orei 20:00.

Am ajuns destul de târziu pe Insula Skye, chiar dacă era încă soare afară, și am hotărât să ne odihnim. A doua zi urma să vizităm o mare parte din insulă.

Răsăritul de ora 3:30 pe Insula Skye

Așa cum ne-am dorit, aveam doar două obiective de văzut. Primul dintre acestea este, Coral Beach, o plajă formată din bucățele mici de alge solidificate, care seamănă foarte mult cu scheletele de corali. Ca să ajungem la aceasta am traversat vreo 10 km de șosea îngustă de o bandă, unde ar fi trebuit cumva să circule două mașini. Din loc în loc dădeai de Passing Places, un fel de alveole înguste în care puteai să te retragi ca să permiți trecerea mașinilor din sens opus. Apoi vreo 2.5 km de mers pe jos pe coastă, printre oi și vaci și trecând pe lângă alte plaje care erau formate doar din pietre. Coral Beach este ca o pată de culoare unde nisipul mult mai deschis la culoare face ca apa să pară azurie, astfel încât, dacă ajungi într-o zi cu soare poți vedea foarte ușor fundul oceanului. Apa de aici se numea Loch Dunvegan și avea legătură directă cu oceanul, similar cu un fiord.

Claigan Coral Beach pe Insula Skye

Plaja este formată din scheletele unei alge speciale, care seamănă cu adevăratul coral

Se pare că ne-am pierdut exercițiul de mers pe jos pentru că după aproape 5 km eram destul de epuizați, așa că ne-am îndreptat direct către Portree, mai exact către Sea Breezes Restaurant, ca să mâncăm un platou mare cu scoici. Zuggița a încercat iar scoicile și aici (după câțiva ani de încercări în diferite locuri) și i-au plăcut, iar asta mi-a dat și mie curajul să încerc ultimul fel de mâncare pe care nu îl mâncam, ardeii copți, dar asta este o poveste pentru altă dată.

Sunetele cimpoaielor răsună în aproape toate punctele turistice

În Insula Skye, peisajul se schimbă foarte des, poți vedea șes, apoi o mică pădure, apoi brusc te trezești lângă munți foarte înalți care se învecinează direct cu apa. Similar cu terenul, se schimbă și vremea: pe partea vestică a insulei erau mulți nori și vreme destul de rece, însă cum am ajuns în est, în apropiere de Kilt Rocks, și-a făcut apariția soarele.

Așa am ajuns și la al doilea obiectiv de pe lista noastră, o formațiune masivă din bazalt care seamănă cu kilt-urile tradițional scoțiene. Pe lângă acești uriași, am descoperit că din același punct se vede o cascadă ce curge direct în ocean, dintr-un lac natural din apropiere. Am fost fermecat de această imagine, similară cu acele fotografii spectaculoase pe care le vezi din Insulele Feroe, dar din păcate tot aici ne-am dat seama că ar trebui sa fim pe apă ca să putem aprecia complet frumusețea acesteia.

Kilt Rocks, adevărați uriași din bazalt

Poate cineva se aștepta să continuăm cu experiența noastră de pe apă, dar nu, nu s-a întâmplat asta, și nu pentru că nu ne-am fi dorit, ci pentru că ne place să lăsăm loc și pentru alte experiențe atunci când vom reveni 😙.

În lista noastră pentru Scoția mai aveam trecut un singur castel: Inveraray Castle. Acesta este unul din puținele castele vizitate de noi care este încă locuit permanent - este reședința oficială a Lordului de Argyll. Sala de arme a castelului, unde sunt expuse foarte multe arme de foc și arme medievale, are o înălțime de 21 m și este considerată cea mai înaltă încăpere a unei reședințe din Scoția. În sălile ce pot fi vizitate sunt expuse diferite obiecte și tablouri adunate de-a lungul timpului de familia Lordului de Argyll, familie care deține castelul de mai bine de trei secole.

O urmă a trecerii noastre pe aici - Castelul Inveraray

Trebuie să fii un pic excentric să vopsești exteriorul castelului în culoarea "oului de rață"

Din grădina castelului poți vedea de aproape culoare verde-ou de rață cu care este decorat exteriorul castelului. În apropierea acestuia se află și satul cu același nume, care se mândrește că este prima localitate sistematizată din Scoția.

Ne-am cazat pentru o noapte la Rudha-na-Craige (care s-ar traduce din galeză în "Casa Roșie de pe Stâncă"), unde a locuit în copilărie unul din bunicii actualului Lord de Argyll. De la actualul proprietar, care a fost foarte bucuros să cazeze pentru prima dată un cuplu de români, am primit un pont pentru călătoria de a doua zi: o localitate drăguță unde putem face o pauză în drumul nostru către Anglia - "for at least a pee stop" (mi-a plăcut mult replica lui 😊).

Plecăm la drum dimineața devreme și părăsim Scoția - chiar există un indicator în care ești anunțat că ieși din Scoția și că intri în Anglia, în apropiere de Moffat (pont-ul gazdei din noaptea anterioară), unde ne oprim să mâncăm căprioară domestică (se pare că există astfel de crescătorii) și să ne amuzăm de legenda locală cu berbecul fără urechi.

Moffat, una din cele mai bune recomandări primite de la un localnic

Ne pregătim să vizităm Anglia așa că, în mașină, facem mai întât un rezumat al locurilor și lucrurilor care ne-au impresionat în Scoția. Pe lângă natura fantastică, oamenii calmi și primitori, similar cu locuitorii celorlate țări nordice, ne-am amintit că aproape orice loc/lucru avea o poveste a lui: berbecul fără urechi, castelul "ou de rață", casa în care a locuit lordul când era mic, casa de vânătoare folosită de nobili în trecut și multe altele. Anglia venim! 

Legendele fac farmecul locurilor!