După o pauză de mai bine de două luni, am reînceput să scriu impresiile Zuggiților din călătoria în Anglia. În această perioadă, de pace a cuvintelor, am trăit noi experiențe, am văzut locuri noi, dar, mai important decât acestea, am înțeles că tot timpul avem ceva de învățat despre noi înșine și despre celălalt Zuggit 💑.
În aventura noastră în Marea Britanie, părăsim Scoția aproape de localitatea
Moffat (poți citi cum a fost Scoția pentru noi
aici) și ne îndreptăm rapid către primul nostru obiectiv din Anglia:
Zidul lui Hadrian. Pentru a elucida un posibil mister, zidul se află integral pe pământ englezesc și nu reprezintă granița dintre Anglia și Scoția 😄. Nu știm exact la ce să ne așteptăm atunci când vom ajunge la zid: o să fie o construcție foarte înaltă, ceva foarte turistic sau, poate, doar un gard mai înalt? În timp ce ne îndreptăm spre
fortul Birdoswald, unul din multele puncte pe care ți le dă Google-ul atunci când cauți Hadrian's Wall, observăm un zid destul de gros, din piatră, care se întinde de-a lungul drumului 👀.
Străbatem aproape doi kilometri cu mașina de-a lungul zidului, după care remarcăm un traseu turistic ce reface în întregime
vechiul drum de-a lungul zidului roman - 135 km - și care poate fi făcut complet la pas 💪. După ce ai văzut o dată Zidul, începi să îl revezi peste tot! Oriunde ne îndreptăm privirea, putem zări astfel de construcții din piatră,
zeci și zeci de kilometri de ziduri din piatră. Zidul lui Adrian avusese aproximativ patru metri înălțime atunci când a fost construit; acum, însă, nu măsoară mai mult de doi metri, ceea ce, evident, te face să te întrebi:
unde a dispărut piatra din care a fost construit? Ah, în apropiere de fortul Birdoswald, poți vedea o biserică construită integral din piatră "recondiționată" din vechile construcții romane. În concluzie, totul se transformă!
 |
| Zidul lui Hadrian lângă fortul Birdoswald |
Nu rămânem prea mult la Birdoswald, deoarece soarele arde puternic 🌞, iar fortul este amplasat chiar în mijlocul câmpului înconjurat de dealuri joase. 🤔 Chiar așa, cu atât de mult câmp, de unde scoți piatră ca să ridici zidul? Aflăm răspunsul câțiva kilometri mai departe, când ne oprim să fotografiem "
văcuțele cu breton". De fapt, dealurile nu sunt chiar dealuri, ci munți bătrâni și puțin înalți, similari cu cei din zona Dobrogei.
 |
| Vacile cu breton! |
În drumul nostru spre Sandringham, următoarea atracție de pe listă, ne oprim în
North Pennines AONB (nu vă pot spune cât de mult mi-a plăcut ideea de a numi o zonă -
Area of Outstanding Natural Beauty - AONB). În această mare întindere verde, ne cazăm foarte aproape de
High Force Waterfall, considerată una din cele mai frumoase cascade din Anglia. Rămânem foarte surprinși să găsim
intrarea închisă: intrarea la cascada, da 😦? Aceasta se află pe terenul privat al unui nobil englez și poate fi vizitată doar în timpul programului (de la 8:00 la 17:00) și după ce achiți
taxa de intrare 😀.
Oricum, măcar am adormit în vuietul puternic al cascadei 🌊! Plecăm dis-de-dimineață spre Sandringham - reședința de Crăciun a Reginei sau locul în care își recapată intimitatea membrii familiei regale a Marii Britanii. În interiorul castelului (denumirea oficială este
Casa Sandringham 🏰),
uit să fac fotografii: sunt impresionat de frumusețea încăperilor și amuzat de poveștile doamnelor vesele (house stewards, cum li se spune acolo)
despre fiecare colțișor și obiect ce împodobește casa.
 |
| Casa Sandringham, locul în care te simți un pic mai aproape de familia regală |
În salonul principal găsim, pe lângă multe portrete cu înaintașii Reginei, un tablou mare în care se află și
Regele Mihai I al României. Cum noi rămânem blocați în fața tabloului, unul dintre ghizi simte că avem nevoie de clarificări și intră în vorba cu noi, întrebându-ne de unde suntem: zâmbește complice și își îndreaptă privirea spre Regele Mihai I. M-am bucurat să întâlnesc un loc în care România este asociată unor simboluri pozitive 😀, mai ales că
eram într-un tur al castelelor regale.
Dacă intenționezi să vizitezi casa Reginei, îți recomand să îți programezi timpul astfel încât să ai vreme și de restul atracțiilor de pe domeniul Sandringham, mai ales, de colecția regală de mașini, din care multe sunt de culoarea preferată a Reginei,
verde-brad.
 |
| Camuflaj la nivel maxim: mașinile de vânătoare sunt placate cu lemn de proveniență locală |
Este o colecție impresionantă de modele
Rolls-Royce,
Aston Martin sau
Land Rover. Când începi să te plictisești,
nu te opri, urmează mașinile pe care le-a condus
Prințul Charles când era copil, mașinile de pompieri care au protejat proprietatea în secolul trecut și, nu în ultimul rând,
mașinile cu care se mergea la vânătoare pe domeniu.
 |
| Uneori, de mic știi ce jucării o să ai când o să fii mare 😄 |
Cu puțin timp înainte de a părăsi domeniul, realizăm cât de mulți
iepuri sălbatici sunt în jurul nostru. Vom afla în curând că, deși nouă ni se păreau foarte drăgălași, localnicii ar fi preferat să îi vadă dispăruți.
După o vizită de câteva ore pe domeniul Sandringham, plecăm rapid spre cazarea noastră din localitatea
West Newton. Sătucul este lipit de parcul din jurul "casei" și adăpostește
maxim 100 de case, toate răsărite parcă dintr-un alt secol. Poposim pentru o noapte la una din cele mai frumoase cazări de care am avut parte până în acest moment:
West Newton House. La intrarea în casă ne
oprește un grup de 5-7 găini, o rață și vreo 3 cocoși. Intrăm timizi în casă, unde ne întâmpină gazda noastră, o doamnă foarte veselă și bucuroasă să primească în vizită oameni noi.
 |
| Sufrageria cazării noastre ar putea fi o cameră de muzeu |
Aflăm cu încântare că, de fapt, casa în care ne vom petrecem noaptea este una dintre
proprietățile private, mai puțin cunoscute, ale Reginei. În clădirea care avea să ne adăpostească și pe noi locuiseră persoane din domeniul medical, slujitori ai Casei Regale încă de pe vremea reginei Victoria. Chiar actuala proprietară veghea la sănătatea pielii Reginei de mai bine de douăzeci de ani.
Locul este de poveste, are o terasă micuță, intimă și
o grădină în care te poți juca cu animalele domestice; în interior, camerele sunt decorate cu obiecte colectate de gazda noastră din călătoriile ei. După o zi foarte lungă, să găsești, "
din partea casei",
o sticlă de vin la rece și câteva dulciuri proaspete este tot ce îți poți dori 🍷🍬.
 |
| Președintele comitetul de primire de la West Newton House |
A doua zi dimineață, după ce verificăm bine că nu rămăsese nici un membru al comitetului adăpostit sub mașină, plecăm în
turul vechilor universități! După aproape o oră ajungem în Cambridge, însă durează încă pe atât să găsim un loc de parcare 🚗, astfel încât să putem vizita la pas
orașul-universitate.
Universitatea din Cambridge nu este formată doar din câteva corpuri de clădire adunate, ci este răspândită în tot orașul, iar construcții datând din secolul al XVIII-lea se odihnesc alături de altele din secolul al XIII-lea. Ce trebuie să știi înainte de a vizita Cambridge-ul este că
perioada mai-iunie este dedicată examenelor și
majoritatea colegiilor (care formează universitatea) sunt închise pentru vizitatori.
 |
| King's College Chapel - una din clădirile simbol ale orașului |
Chiar și în perioada examenelor,
King's College Chapel și
St John's College sunt deschise, așa că le putem vizita în tihnă pentru că
, aparent, alți turiști au știut să nu vină în această perioadă 😆.
Știai că
există un mic curs de apă care separă clădirile colegiului St John de parcul acestuia? Aici te poți plimba cu bărci ce seamănă cu
gondolele din Veneția: studenți-"gondolieri", unii mai bine pregătiți fizic decât alții, încearcă să strecoare bărcile una pe lângă alta; evident,
cea mai mare înghesuială are loc în dreptul podurilor joase.
 |
| Veneția din Cambridge |
Despre Cambridge și impresiile noastre de-a lungul celor patru ore petrecute printre colegii, biserici, capele și parcuri nesfârșite, am putea scrie un articol separat, dar, să revenim la mașină și să
ne îndreptăm spre Oxford.
Al doilea oraș-universitate de pe traseul nostru se află la doar două ore de mers cu mașina.
Clădirile din centrul orașului, majoritatea aparținând colegiilor universității, au un aer complet diferit față de cele din Cambridge, par mai noi și au o altă arhitectură. Aș putea spune chiar că,
la Cambridge, stilul arhitectural era mai eclectic decât la Oxford, unde toate clădirile par construite în același timp și în același stil. Cred că decizia de a le vizita pe ambele în aceeași zi a fost una care ne-a ajutat mult să observăm aceste diferențe.
 |
| Oxford, cu aerul său vechi |
Clădirile puțin cam îngrămădite din Oxford, împreună cu numărul foarte mare de turiști, ne împing să ne retragem în afara orașului, unde vom petrece noaptea și ne vom relaxa înainte de
a pleca către punctul principal de atracție al călătoriei noastre.
Evident, dimineața zărim din nou
iepurii sălbatici în grădina din fața căsuței în care suntem cazați. Aflăm de la gazda noastră ca aceștia fac destul de multe probleme, deoarece
sapă gazonul și îl lasă plin de găuri, iar ceea ce le place cel mai mult să mănânce sunt tulpinile de ardei și roșii.
 |
| Iepurii sunt omniprezenți în grădinile pline de verdeață |
Plecăm cu intenția să ajungem cât mai devreme la ultimul castel din lista noastră -
Windsor Castle - locul care ne-a fost recomandat de mai toate gazdele noastre din Anglia.
Primul lucru pe care trebuie să îl știi despre Windsor - este
unul din obiectivele turistice preferate din Anglia, așadar numărul de vizitatori este extrem de mare. Ca să ai o idee, dacă ai trecut pe la Versailles, să știi că la Windsor te așteaptă cozi la fel de lungi.
După ce intri și îți începi plimbarea prin curtea castelului, realizezi încă un lucru:
întregul castelul se află pe un deal puțin abrupt 😅 , așa că totul va fi la deal sau la vale.
 |
| Garda regală de la Windsor |
Windsor-ul este atât de aproape de aeroportul Heathrow, încât
avioanele oferă și ele un spectacol aparte. Poți auzi avioanele mai mari chiar înainte să iasă din nori, așa că pentru cei pasionați să le urmărească,
evenimentul este cu adevărat deosebit ✈.
 |
| Avioanele care trec constant deasupra Castelului fac parte din farmecul acestuia |
Cum la Cambridge nu îți recomandam să mergi în perioada examenelor,
despre Windsor îți spun că nu e o idee bună să îl vizitezi duminica dacă vrei să intri și în St George's Chapel. Capela este deschisă doar pentru slujbele oficiale, iar paza de la intrare poate distinge de departe turiștii de adevărații credincioși 🙈. Castelul, care este format din mai multe clădiri, majoritatea putând fi vizitate, oferă o imagine destul de clară despre istoria Angliei în ultimele secole,
fiecare monarh punându-și câte puțin amprenta aici.
 |
| Mai mult de patru secole de istorie într-un singur loc |
Importanța locului este dată și de schimbarea, la începutul secolului trecut, a numelui casei regale din "
House of Saxe-Coburg and Gotha" în "
House of Windsor". În toate cele trei reședințe regale vizitate de noi în acest tur,
steagul arborat ne-ar fi putut spune (dacă ne pricepeam) ce membru al familiei regale britanice este prezent în reședință. Nu știm exact
cine ocupa castelul Windsor în acel moment, dar nu flutura steagul care îți arată că nu este nimeni "acasă".
Î
n călătoria noastră de-a lungul și latul ei, Marea Britanie ne-a oferit multe experiențe frumoase (unele poate nu și-au mai găsit locul în aceste rânduri), peisaje naturale deosebite, clădiri vechi, istorice, foarte bine păstrate și, mai ales, oameni veseli care ne-au întâmpinat cu grijă și respect. Mulțumim Scoția și Anglia! Urmează o altă țară vorbitoare de limba engleză, o țară mult mai mare și mult mai îndepărtată de România!
