Episodul II - 3 țări în 3 zile
Țările Scandinave: Danemarca (Copenhaga), Suedia (Malmo) și Norvegia (Oslo)
Un moment amuzant pe parcursul aventurii noastre a fost "luatul mesei", deoarece eram patru persoane care aveau gusturi destul de diferite și fiecare dintre noi venea cu anumite "restricții":
Ziua 6/27: Copenhaga - Malmo
Peste noapte nu putem spune că am dormit prea mult: camera a fost mult prea călduroasă, iar afară erau țânțari de parcă eram in Delta Dunării, așa că a fost imposibil să deschidem geamul. Totuși dimineață ne-am bucurat de un mic dejun bogat și foarte gustos, dar nu ni s-a permis să ne bem cafeaua pe terasă, fără prea multe explicații. Or fi avut și ei motivele lor, cine suntem noi sa judecăm?!
Lăsând și această cazare în spate ne-am îndreptat spre Nyhavn, faleza construită în secolul XVII cu case colorate la parterul cărora se găsesc, mai ales, restaurante, și care este unul din simbolurile orașului Copenhaga. Pentru că am ajuns înainte de ora de deschidere a restaurantelor/magazinelor am putut fi martorii pregătirilor de dimineață și ai aranjatului meselor: cel mai interesant a fost să auzim chelnerii vorbind românește!
Tot de aici se pot achiziționa bilete pentru tururile orașului, cu autocarul sau cu vaporașul, iar noi am ales linia roșie de la City Sightseeing:
Din acest punct am hotărât să încheiem plimbarea prin Copenhaga și să plecăm spre Malmo. Înainte să ieșim din oraș, T m-a rugat să conduc eu, nu am înțeles de ce inițial, dar după primii metri mi-am dat seama: numărul de biciclete în trafic este extraordinar de mare. Acestea sunt probabil de zece ori mai multe decât mașinile! Impresionant este că bicicliștii pedalează foarte conștiincios și corect: semnalizează, coboară de pe bicicletă pe trecerea de pietoni, așteaptă la semafor. Chiar și așa, pentru șoferii care nu sunt obișnuiți, traficul acesta poate fi un calvar, ești mereu cu ochii în patru să nu atingi cumva pe cineva. Ieșim cu greu din Copenhaga și urmează să urcăm pe podul Oresund.
O caracteristică deosebită a legăturii dintre Copenhaga și Malmo este combinația dintre următoarele (în ordinea lor dinspre Copenhaga spre Malmo):
Ajunși în Malmo, din nou pe înserat, ne-am îndreptat direct spre Art Holm Family Villa Homeaway, unde aveam rezervate două nopți de cazare. Am fost întâmpinați de gazda noastră foarte primitoare, care ne pregătise deja "vila". Vila era, de fapt, o căsuță dintr-un șir de trei căsuțe, care avea la parter o canapea extensibilă, un spațiu de luat masa și bucătăria, iar la etaj un pat dublu, totul fiind open space (aveam ușă la baie 😀 - care nu se închidea foarte bine). Ne-a plăcut foarte mult modul de a oferi micul dejun: un mini-frigider plin cu de toate, căruia i se făcea refill a doua zi.
Ziua 7/27: Malmo
În seara dinainte fusesem la cumpărături pentru cină la un supermarket din apropiere, unde am găsit toate cele necesare. Surpriza mare a venit la alcool: nu se găsea decât vin cu o concentrație de alcool între 0% și 2.2%, bere între 0.3% și 3.5% și șampanie de 0%.
Primul obiectiv pe ordinea de zi:
Am rămas destul de impresionați de cât de cochet era orașul vechi, așa că ne-am întors la cazare cu gândul: Oare ce bijuterii arhitectonice tipic nordice am mai fi găsit prin orașul vechi?
Ziua 8/27: Malmo - Oslo
La prima oră am plecat din Malmo spre Oslo. Citisem că e posibil să fie control de frontieră pentru mașinile care nu sunt din țările Scandinave și voiam să ajungem repede în Oslo ca să avem suficient timp să vizităm orașul. Cum tot ne apropiam de granița dintre Suedia și Norvegia începuse să se manifeste "scenarita", și, cum tot cream noi scenarii cu ce o să se întâmple la vamă, intrasem deja în Norvegia, fără frontieră, fără controale. Păcat că abia atunci ne-am amintit o replică de-a noastră din alte aventuri: "E bine să fii pregătit pentru orice, dar mai bine să nu faci scenarii că ai să pierzi toată călătoria!".
Am găsit pe drum semne care indicau (credem noi) puncte de taxare pentru autostradă. Dar nu era nici o poartă, nici un punct de plată și nici vreo altă indicație despre cum ar trebui plătită autostrada. După trei astfel de indicatoare am zis că trebuie musai să verificăm despre ce e vorba: noi știam că sunt toll-uri pe autostrada din Norvegia, similare cu cele din Italia. Zuggița caută pe Internet (mai ales că prețul datelor mobile în roaming în spațiul economic european a ajuns să fie similar cu cel din țară, haha!), și aflăm că taxarea se face automat pe baza numărului mașinii și că se va trimite factura de plată la adresa la care este înregistrată mașina (după mai bine de trei luni, nu a ajuns nici o înștiințare încă).
Așadar, am ajuns în Oslo mult mai repede decât ne-am fi așteptat. Am decis să vizităm un loc puțin mai îndepărtat de centrul orașului:
După mai bine de două ore petrecute la muzeu ne-am îndreptat spre cazare. În zona centrală erau foarte scumpe, atât cazarea, cât și parcarea, așa că am ales să căutăm mai departe, dar să fim totuși aproape de o stație de metrou (T-Bane este denumirea metroului din Oslo). Am ales un apartament cu două dormitoare în cadrul Central City Apartments care, din păcate, nu semăna foarte mult cu pozele de pe site. Apartamentul era mult mai mic, iar camerele îmi aminteau de camerele din cabanele de munte din România. În schimb, am observat o chestie nouă și stranie: prize pe tavan. Ne-am tot gândit și răzgândit, dar nu am reușit să găsim o explicație logică pentru prezența lor (poate știți voi?).
Așadar, am luat metroul (puteam lua orice linie, de la Toyen la stația Nationaltheatret care se află foarte aproape de Palatul Regal din Oslo). Ieșim la "suprafață", ne uităm în jur, dar Palatul Regal nu se zărește nicăieri. Cât timp ne învârtim pe acolo, aflăm că acesta se află, de fapt, pe un deal nu tocmai mic, din apropiere. De la poalele dealului începe Karl Johans Gate (gate în Norvegia înseamnă stradă), drum care o taie drept până la Gara Centrală din Oslo:
Ajunși înapoi la hotel, extenuați, căutăm un magazin să cumpărăm apă și bere locală. Aici am aflat ca la ora 20:00 este mult prea târziu să cumperi alcool "tare", poți să cumperi doar bere sub 2% alcool (puseseră gratii la raionul cu alcool!!). Oare ce s-ar întâmpla dacă am avea și noi astfel de restricții în România?
Vrei să citești despre cum am ajuns aici: Episodul I - IașiNordkapp ←
Vrei să citești despre călătoria noastră în Norvegia: Episodul III - IașiNordkapp →
Vrei să citești despre călătoria noastră în Norvegia: Episodul III - IașiNordkapp →
Țările Scandinave: Danemarca (Copenhaga), Suedia (Malmo) și Norvegia (Oslo)
Un moment amuzant pe parcursul aventurii noastre a fost "luatul mesei", deoarece eram patru persoane care aveau gusturi destul de diferite și fiecare dintre noi venea cu anumite "restricții":
- Zuggy - nu mănâncă preparate cu sosuri dubioase - carne și nu zeamă - dacă e pui e și mai bine
- Zuggița - mâncarea să nu fie sofisticată, simple is the best - cartofi sau prăjeală
- T - la el lucruri se complică: 1. trebuie să recunoască preparatul; 2. sub nicio formă brânză (aka "lapte stricat") sau orice alte produse lactate; 3. foarte puține (spre deloc) legume, sau mai bine "o roșie întreagă, că o tai singur"
- M - tot timpul surprinzătoare: mănâncă aproape orice fel de mâncare, gustă de la toți, dar întrebarea principală: "dulce, ce alegem?"
Ziua 6/27: Copenhaga - Malmo
Peste noapte nu putem spune că am dormit prea mult: camera a fost mult prea călduroasă, iar afară erau țânțari de parcă eram in Delta Dunării, așa că a fost imposibil să deschidem geamul. Totuși dimineață ne-am bucurat de un mic dejun bogat și foarte gustos, dar nu ni s-a permis să ne bem cafeaua pe terasă, fără prea multe explicații. Or fi avut și ei motivele lor, cine suntem noi sa judecăm?!
Lăsând și această cazare în spate ne-am îndreptat spre Nyhavn, faleza construită în secolul XVII cu case colorate la parterul cărora se găsesc, mai ales, restaurante, și care este unul din simbolurile orașului Copenhaga. Pentru că am ajuns înainte de ora de deschidere a restaurantelor/magazinelor am putut fi martorii pregătirilor de dimineață și ai aranjatului meselor: cel mai interesant a fost să auzim chelnerii vorbind românește!
 |
| Ancorat în Nyhavn se află un far mobil - cine ar fi știut că există așa ceva? |
Tot de aici se pot achiziționa bilete pentru tururile orașului, cu autocarul sau cu vaporașul, iar noi am ales linia roșie de la City Sightseeing:
- The Littele Mermaid: prima oprire a fost la Mica sirenă și am descoperit că "mica" nu este doar un diminutiv, ci statuia sirenei este chiar mică. După o pauză de minunat de 15 minute, înconjurați amenințător de turiști de toate națiile și doritori de selfie cu sirena, ne-am suit în autocar și am plecat mai departe
- Rosenborg Castle: următoarea noastră oprire a fost la castelul Rosenborg, construit în stil renascentist care, inițial, îți lasă impresia că nu este mai mult decât o casă mai mare. Însă după ce intri înțelegi repede că l-ai subestimat, clădirea este chiar spațioasă, iar interiorul său foarte bine conservat.
 |
| Rosenborg Castle cu imaginea lui de casă mai mare |
 |
| Tronul de încoronare din interiorul Castelului |
- Surpriza a fost să aflăm că aici se află și Bijuteriile coroanei, obiectele de încoronare și o colecție de vinuri din secolul XVII: nu le puteam rata! Noroc de vizita la bijuterii, așa am aflat și eu ce își dorește Zuggița de Crăciun 😁
 |
| Colecție de vinuri din secolul XVII - oare ce gust ar avea? |
 |
| E bine să ai așteptări - doar să nu exagerăm, da Zuggița? |
- Notabile sunt și grădinile datând din secolul XVII care înconjoară castelul, acestea făcând parte din cel mai vechi și cel mai vizitat parc din Copenhaga.
 |
| Parcul din jurul castelului ascunde copaci imenși, la umbra cărora se țin ședințe de yoga |
- Curiozitate: În curtea Muzeului de Geologie de la Universitatea din Copenhaga se află o "bucățică" din meteoritul Cape York descoperită în 1963: Agpalilik. Aceasta cântărește aproximativ 20 t, fiind a două piesă ca greutate din meteoritul Cape York, și se află expusă în aer liber, astfel încât oricine o poate vedea și atinge nestingherit.
 |
| Meteoritul Agpalilik format majoritar din fier |
- Amalienborg: Ultima oprire a fost la Palatul Regal sau mai bine spus: Curtea Regală. Amalienborg este constituit de fapt din patru clădiri care înconjoară piața în care se află statuia ecvestră a regelui Frederick al V-lea al Danemarcei și Norvegiei, de asemenea și fondatorul Amalienborg-ului. Trebuia să vedem și noi la fața locului ceea ce ni se povestise in autocar despre axa Frederiksstaden care unește Biserica - Regalitatea - Cultura sau, altfel spus, Frederik's Church (Biserica), Amalienborg-ul (Regalitatea) și Copenhagen Opera House (Cultura).
 |
| Copenhagen Opera House (Cultura) |
 |
| Amalienborg (Regalitatea) |
Din acest punct am hotărât să încheiem plimbarea prin Copenhaga și să plecăm spre Malmo. Înainte să ieșim din oraș, T m-a rugat să conduc eu, nu am înțeles de ce inițial, dar după primii metri mi-am dat seama: numărul de biciclete în trafic este extraordinar de mare. Acestea sunt probabil de zece ori mai multe decât mașinile! Impresionant este că bicicliștii pedalează foarte conștiincios și corect: semnalizează, coboară de pe bicicletă pe trecerea de pietoni, așteaptă la semafor. Chiar și așa, pentru șoferii care nu sunt obișnuiți, traficul acesta poate fi un calvar, ești mereu cu ochii în patru să nu atingi cumva pe cineva. Ieșim cu greu din Copenhaga și urmează să urcăm pe podul Oresund.
O caracteristică deosebită a legăturii dintre Copenhaga și Malmo este combinația dintre următoarele (în ordinea lor dinspre Copenhaga spre Malmo):
- Tunelul Drodgen : este primul la care ajungem, intrarea se face destul de brusc și se circulă pe două benzi, arată ca orice tunel frumos construit. În momentul în care am ieșit din tunel am observat că suntem pe o insulă. Din cei 4 km de tunel, 3.5 km se aflau, de fapt, sub apă!
- Insula Peberholm : punctul de ieșire din tunel și de pe care urmează să urcăm pe pod. Insula este una artificială, lungă de aproximativ 4 km. Aceasta este construită majoritar din pământul excavat la construcția tunelului Drodgen (din Danemarca) și rocă adusă din Suedia;
- Podul Oresund : este considerat al 5-lea pod ca lungime din Europa, conform Top 15 cele mai lungi poduri realizat de WordAtlas, și cel mai lung pod din Europa care are și trecere rutieră și feroviară. Oresund este cu 1.2 Km mai lung decât Storebaelt, ajungând la o lungime de 7.8 km. Spre deosebire de Storebaelt, Oresund are deschiderea maximă de "doar" 490 m și înălțimea navigabilă de 57 m. Acesta nu impresionează neapărat prin magnitudinea lui, ci prin specificitatea de a te urca pe pod direct din mijlocul apei și priveliștea pe care o oferă (evident: pasagerilor 😀 ). Datorită faptului că distanța dintre piloni este mult mai mică, acesta are și o înclinație mult mai mică, iar priveliștea este impresionantă!
 |
| Aviatorul se odihnește în Malmo după trecerea podului Oresund |
Ajunși în Malmo, din nou pe înserat, ne-am îndreptat direct spre Art Holm Family Villa Homeaway, unde aveam rezervate două nopți de cazare. Am fost întâmpinați de gazda noastră foarte primitoare, care ne pregătise deja "vila". Vila era, de fapt, o căsuță dintr-un șir de trei căsuțe, care avea la parter o canapea extensibilă, un spațiu de luat masa și bucătăria, iar la etaj un pat dublu, totul fiind open space (aveam ușă la baie 😀 - care nu se închidea foarte bine). Ne-a plăcut foarte mult modul de a oferi micul dejun: un mini-frigider plin cu de toate, căruia i se făcea refill a doua zi.
Ziua 7/27: Malmo
În seara dinainte fusesem la cumpărături pentru cină la un supermarket din apropiere, unde am găsit toate cele necesare. Surpriza mare a venit la alcool: nu se găsea decât vin cu o concentrație de alcool între 0% și 2.2%, bere între 0.3% și 3.5% și șampanie de 0%.
 |
| Ce o fi? Alcool sau compot? |
Primul obiectiv pe ordinea de zi:
- Castelul din Malmo. Dacă pleci de la premisa unui castel în toată puterea cuvântului, gen Castelul Corvinilor de la noi, atunci poți vedea doar două similarități: este construit din cărămidă sau piatră și este înconjurat de o întindere de apă în scopuri de apărare. Castelul acesta nu părea să fie nici prea impunător și nici să fi văzut prea multe bătălii. Așa că nu am vizitat interiorul castelului, doar ne-am plimbat în jurul lui puțin și am avut o mică revelație: puii de lebădă sunt de fapt cenușii înainte să fie albi;
 |
| Castelul din Malmo - unde sunt ferestrele de tragere? |
 |
| Puiul de lebădă care se plimba liniștit în jurul castelului |
- The Knotted Gun : acesta se află pe una din falezele portului, Suellshamnen, locul în care cu o seară înainte avusese loc festivalul din Malmo, așa că încă puteai vedea carusele și mici componente de scenă - inclusiv cu unul din cele mai cunoscute branduri românești, Dracula. Bineînțeles că mulți dintre muncitorii de la organizare erau români;
 |
| The Knotted Gun - monumentul pentru pace |
 |
| Nu seamănă cu Castelul Bran chiar. Dar orice conține cuvântul Dracula este un succes! |
- Lila Torg : piața veche a orașului datând din secolul XVI. Am fost captivați de clădirile din lemn, cu bârne la vedere, de atmosfera medievală a pieței, multitudinea de terase și restaurante, iar, după 40 de minute de plimbat în cerc și intrat pe oriunde se putea, ne-am oprit la o terasă ca să admirăm, în sfârșit, piața. O clădire vopsită în galben sau roșu poate fi la fel de primitoare și drăguță ca una mai puțin colorată sau mai clasică. În casele vechi în care nu erau restaurante sau terase se găseau magazine cu obiecte de artizanat din lemn, textile sau piatră. În caz ca vrei să mănânci un pește extraordinar, recomand cu plăcere (și poftă 😁) Johan P. Saluhallens Fiskrestaurang, unde meniul se găsește notat pe o tablă, se schimbă aproape zilnic și, evident, este în suedeză. Aici poți să vezi peștele înainte să ajungă în farfurie, iar personalul este foarte dornic să te lămurească cu orice;
 |
| Una din casele colorate din Lilla Torg. Frumusețea culorilor atunci când știi cum să le combini! |
 |
| Poți încerca și cu un galben solar, dar bârnele merg mai bine negre decât natur |
- Science and Maritime House: următorul punct de interes este Muzeul Tehnic și Maritim, de la care nu știam exact ce să așteptam, așa că, dacă nu ai așteptări, sigur o să îți placă ce vezi.
 |
| Mină găsită la construcția podului Oresund |
- Am trecut de la animale, obiecte de zi cu zi de la începutul secolului XX și amenajări de cabine de vapor, la mașini electrice și din plastic, la avioane, tramvaie și...un submarin. Foarte interesant să poți intra într-un submarin și să vezi exact cum era înăuntru, fără să te deranjeze nimeni, să poți atinge și să simți ce au simțit puținii oameni curajoși care petreceau luni întregi izolați pe submarin.
 |
| În interiorului unui submarin mă simțeam puțin ca Dee Dee din Dexter's Laboratory: "What does this button do?" |
 |
| Căutând, din submarin, următorul punct de atracție |
- Biserica Sf. Petru: pe aceasta am descoperit-o din greșeală în timp ce ne plimbam pe străduțele din Malmo, căutând intrarea în parcarea în care lăsasem mașina. Interiorul este complet alb, fără statui și fără picturi, neașteptat pentru o biserică. Totuși, într-un colț al bisericii a fost scoasă la iveală vechea pictură de un verde pal, ce a rezistat până în secolul XIX când a fost acoperită cu alb. Aceasta este și una din cele mai vechi clădiri din Malmo.
Am rămas destul de impresionați de cât de cochet era orașul vechi, așa că ne-am întors la cazare cu gândul: Oare ce bijuterii arhitectonice tipic nordice am mai fi găsit prin orașul vechi?
Ziua 8/27: Malmo - Oslo
La prima oră am plecat din Malmo spre Oslo. Citisem că e posibil să fie control de frontieră pentru mașinile care nu sunt din țările Scandinave și voiam să ajungem repede în Oslo ca să avem suficient timp să vizităm orașul. Cum tot ne apropiam de granița dintre Suedia și Norvegia începuse să se manifeste "scenarita", și, cum tot cream noi scenarii cu ce o să se întâmple la vamă, intrasem deja în Norvegia, fără frontieră, fără controale. Păcat că abia atunci ne-am amintit o replică de-a noastră din alte aventuri: "E bine să fii pregătit pentru orice, dar mai bine să nu faci scenarii că ai să pierzi toată călătoria!".
Am găsit pe drum semne care indicau (credem noi) puncte de taxare pentru autostradă. Dar nu era nici o poartă, nici un punct de plată și nici vreo altă indicație despre cum ar trebui plătită autostrada. După trei astfel de indicatoare am zis că trebuie musai să verificăm despre ce e vorba: noi știam că sunt toll-uri pe autostrada din Norvegia, similare cu cele din Italia. Zuggița caută pe Internet (mai ales că prețul datelor mobile în roaming în spațiul economic european a ajuns să fie similar cu cel din țară, haha!), și aflăm că taxarea se face automat pe baza numărului mașinii și că se va trimite factura de plată la adresa la care este înregistrată mașina (după mai bine de trei luni, nu a ajuns nici o înștiințare încă).
 |
| Muzeul Corăbiilor Vikinge - imagine de la balconul interior de tip amvon |
Așadar, am ajuns în Oslo mult mai repede decât ne-am fi așteptat. Am decis să vizităm un loc puțin mai îndepărtat de centrul orașului:
- Vikingskipshuset (Muzeul Corăbiilor Vikinge). Muzeul se află în peninsula Bygdøy parte din Oslo, un spațiu verde foarte întins, unde se află și alte locuri și clădiri interesante: The Norwegian Museum of Cultural History, Oscarshall, Bygdøy Royal Farm, Norwegian Maritime Museum sau Muzeul Fram (unde se află nava Fram care a fost folosită la explorările norvegiene în zona Arcticii și Antarcticii). În interiorul Muzeului Corăbiilor Vikinge se află expuse 3 corăbii vikinge descoperite intre 1867 și 1903:
- Oseberg: cea mai nouă descoperire, din 1903, care se află în sala principală a muzeului. Dacă te oprești și te uiți în jur pare că muzeul a fost ridicat în jurul acesteia. Nava, ca aproape toate vasele vikinge descoperite, este una mortuară, lungă de 21 m și lată de 5 m, construită aproape integral din stejar, în jurul anului 820. Ambarcațiunea este impresionantă, nu numai prin dimensiunile ei, ci și prin decorațiunile bogate, cioplite direct în lemnul din care este construit vasul, și prin obiectele găsite în interior: sănii, care, diferite animale realizate din lemn și multe textile. Se crede că vasul nu a fost construit pentru un rege viking, ci pentru două femei foarte bogate.
 |
| Detaliu vasul Oseberg |
- Gokstad: cea mai mare navă din muzeu, are 23.8 m lungime și 5 m lățime. Aceasta ar fi putut să aibă mai multe întrebuințări, fie ca navă de război, comerț sau transport de persoane și bunuri. De remarcat este că aceasta nu este la fel de bogat decorată ca Oseberg, dar a fost recondiționată astfel încât să scoată în evidență măiestria meșterilor vikingi;
 |
| Vasul Gokstad - ne era aproape imposibil să cuprindem cu privirea tot vasul |
- Tune: cea mai mică navă și cea mai puțin recondiționată. E posibil ca aceasta să fi fost una dintre cele mai rapide și mai rezistente (în fața valurilor) vase a vikingilor. În spațiul dedicat acesteia, la fiecare 30 de minute, este proiectat un filmuleț original care surprinde aspecte specifice din viața vikingilor. Cu ocazia asta am aflat și noi, cu uimire, că navele mortuare erau, de fapt, un fel de sarcofage pentru vikingi. Cele expuse in muzeu au fost găsite într-o stare relativ bună, deoarece, în urma ceremonialului, au fost trase la mal și îngropate în pământ, împreună cu bogățiile și alte obiecte specifice din viața celui căruia îi erau adresate.
 |
| Proiecția despre viața vikingilor în spațiul destinat vasului Tune |
După mai bine de două ore petrecute la muzeu ne-am îndreptat spre cazare. În zona centrală erau foarte scumpe, atât cazarea, cât și parcarea, așa că am ales să căutăm mai departe, dar să fim totuși aproape de o stație de metrou (T-Bane este denumirea metroului din Oslo). Am ales un apartament cu două dormitoare în cadrul Central City Apartments care, din păcate, nu semăna foarte mult cu pozele de pe site. Apartamentul era mult mai mic, iar camerele îmi aminteau de camerele din cabanele de munte din România. În schimb, am observat o chestie nouă și stranie: prize pe tavan. Ne-am tot gândit și răzgândit, dar nu am reușit să găsim o explicație logică pentru prezența lor (poate știți voi?).
 |
| Pentru claritate - prizele de pe tavan. Pentru ce-or fi astea? |
Așadar, am luat metroul (puteam lua orice linie, de la Toyen la stația Nationaltheatret care se află foarte aproape de Palatul Regal din Oslo). Ieșim la "suprafață", ne uităm în jur, dar Palatul Regal nu se zărește nicăieri. Cât timp ne învârtim pe acolo, aflăm că acesta se află, de fapt, pe un deal nu tocmai mic, din apropiere. De la poalele dealului începe Karl Johans Gate (gate în Norvegia înseamnă stradă), drum care o taie drept până la Gara Centrală din Oslo:
- Palatul Regal din Oslo: construit în prima parte a secolul al XIX-lea, în mijlocul unui parc, care va deveni mai târziu Parcul Palatului. Palatul a fost construit ca reședință a monarhului și, în prezent, este casa Regelui Harald al V-lea. Norvegia este Regat, singură sau împreună cu alte țări (Suedia, Danemarca, Islanda), din anul 872. Nu am putut să nu observ că între data proclamării Regatului Norvegiei și cea a proclamării Regatului României este o diferență de mai bine de 1000 de ani;
- Piața din fața Palatului: este o zonă deschisă foarte întinsă, care dă un anumit aer de mister Palatului, similar cu templele de pe Acropole din Atena. De aici am observat mai multe obiective interesante pe care urma sa le vizităm, doar în trecere, în drumul nostru pe Karl Johans Gate
 |
| Palatul Regal al Norvegiei - pe o vreme destul de rece |
 |
| Dealul Palatului Regal - cu vedere directă la Gara Centrală din Oslo |
- Teatrul Național
- Scandinavian Institute of Maritime Law
- Domus Bibliotheca
- Domus Academia
- Clădirea Parlamentului Norvegian, Stortingsbygningen fiind denumirea oficială (Parlamentul Norvegian se numește Storting): clădirea este construită din cărămidă galbenă într-un stil care combină specificul franțuzesc cu cel italian, o caracteristică aparte fiind camera de plen care are o forma semicirculară și este vizibilă din exterior;
 |
| Două macaralele flanchează Parlamentul Norvegian - încă un lucru care mi-a amintit cât de mult se construiește în Norvegia |
- Oslo Domkirke: mergând in continuare pe Karl Johans Gate, ajungem în dreptul Catedralei din Oslo. Chiar dacă aceasta era închisă la ora aceea, am putut totuși remarca că, în curtea interioară a clădirii, între vechile ziduri ale Catedralei, funcționau mai multe restaurante;
- Am ales să mâncăm la unul dintre acestea, numit Trattoria Cappuccino, un restaurant italian unde am consumat feluri diferite, dar tipice în acelasi timp: M a mâncat pizza, Zuggy paste (delicioase), T și Zuggița au mâncat câte o tigaie de pește.
- Operahuset Oslo: ultimul obiectiv pe ordinea de zi, Opera de Stat din Oslo. M-am gândit mult dacă clădirea este modernă sau nu, personal cred ca este doar camuflată în natură. Dacă nu aș fi știut dinainte ce este, aș fi crezut că este o clădire cu specific maritim, pentru că o parte din ea este scufundată în apa Fiordului Oslo. O altă caracteristică aparte este că poți ajunge pe acoperiș parcurgând "la picior" pereții acesteia - nu prin escaladare!
 |
| Opera de Stat din Oslo este scăldată direct de apa Fiordului Oslo |
Ajunși înapoi la hotel, extenuați, căutăm un magazin să cumpărăm apă și bere locală. Aici am aflat ca la ora 20:00 este mult prea târziu să cumperi alcool "tare", poți să cumperi doar bere sub 2% alcool (puseseră gratii la raionul cu alcool!!). Oare ce s-ar întâmpla dacă am avea și noi astfel de restricții în România?
Dar să lăsăm în urmă zonele populate!
