Episodul I - 6 țări în 5 zile
Ziua 1/27: Iași - Comănești
Suntem deja la Comănești după o scurtă oprire la Mărăști, vezi prima parte din serial
Episodul Pilot. După puține ore dormite, pe 13 August, plecăm la drum. Hotărâm să conducem mașina fiecare familie, pe rând, câte o zi. Avem mai întâi de parcurs
cel mai greu drum, căruia noi îi zicem, destul de popular așa,
"ieșitul din țară". Deși e cel mai complicat, drumul ăsta e plin de surprize: păduri, munți, curbe, curbe și iar curbe, nu ai cum să te plictisești (mai puțin drumul Comănești - Miercurea Ciuc care îți dă impresia ca încă se trece cu șenilate multe pe drum, foarte asemănător cu vechea pistă de avion din Iași, pentru cunoscători).
 |
| Al șaselea partener de drum (mai este și Aviatorul, dacă vă amintiți). La primul popas, încă în România. |
|
Ziua 2/27: Comănești - Oradea
Oradea este un oraș la care mă gândesc mereu cu plăcere.
Piața Unirii și
Podul Sfântul Ladislau, care face trecerea către
Piața Regele Ferdinand, sunt minuntate. Citisem într-un articol mai vechi că Iașul ar fi orașul cu cele mai multe biserici; nu știu dacă este adevărat, chiar dacă doar pe bulevardul Ștefan cel Mare sunt aliniate 5 biserici/mănăstiri. Totuși, în Oradea am observat ceva și mai interesant - 3 lăcașuri de cult, aparținând unor confesiuni diferite:
- Biserica Romano-Catolică Sf. Ladislau,
- Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae,
- Catedrala ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului" – "Biserica cu Lună"
se înalță în plină armonie în jurul Pieței Unirii. Nu foarte departe se poate vedea și
Sinagoga Neologă Sion din Oradea.
 |
| Teatrul de Stat din Piața Regelui Ferdinand |
Ziua 3/27: Oradea - Brno
A doua zi traversăm în viteză
Ungaria și
Slovacia și ajungem în
Brno, Cehia. Suntem un pic obosiți și hotărâm că tehnica noastră de a conduce pe rând, în fiecare zi,
nu este o idee tocmai bună și decidem ca pentru următorul drum - din Brno - să schimbăm alternativ șoferul
la două sau trei ore. Taxele de drum de până acum:
- Vigneta pentru Ungaria - electronică, cumpărată de la Mol din Oradea, am ales să cumpărăm pe o lună și ne-a costat ~18 euro, exista și varianta de a lua două, pe câte 10 zile fiecare, dar ne-ar fi costat ~23 euro;
- Vigneta pentru Slovacia - electronică, cumpărată de la granița Ungaria - Slovacia, am ales tot varianta pe o lună pentru ~14 euro;
- Vigneta pentru Cehia - cu abțibild, am încercat să o cumpărăm tot de la granița Ungaria - Slovacia, dar ne-a fost sugerat să o cumpărăm chiar de la granița cu Cehia si am ales să o luăm pe 10 zile (nu ne mai întorceam tot prin Cehia) și ne-a costat ~11 euro.
Odată ajunși în
Brno, am avut mare noroc cu intrucțiunile primite de la gazdă, cu care discutaserăm la telefon înainte, astfel că am găsit destul de ușor
Square Apartments. Am aflat că apartamentul rezervat are 3 camere, este imens și are vedere către piața
Svobody, o surpriză foarte plăcută pentru noi. Dormitorul nostru, cel cu priveliștea evident, era mai mare decât întregul apartament în care am locuit prima dată în Iași, împreună cu Zuggița. Gazda noastră a fost uimită când a auzit că suntem români (inițial am crezut că o să ne ceară o garanție pe noaptea petrecută acolo, dar nu a fost așa) și ne-a întrebat dacă cunoaștem evenimentele din 1968, cu intervenția trupelor
Pactului de la Varșovia în Cehia - aparent românii au fost printre puținii (dacă nu singurii) care nu au intervenit, iar cehii le sunt etern recunoscători pentru asta. Motiv pentru care a devenit foarte vorbăreț și ne-a înșirat o groază de povestiri istorice și chestii interesante legate de Brno, cum ar fi că ceasul de la
Catedrala Sf. Petru și Pavel bate la ora
11:00 și nu la 12:00 (se pot citi mai multe detalii aici:
trick of Jean-Louis Raduit de Souches ).
 |
| Catedrala Sf. Petru și Pavel văzută din turnul Primăriei Vechi |
În apropiere i-am găsit "cazare" și mașinii, parcarea
JD Parking Brno, care se află sub parcul din jurul
Teatrului Național. Ne întoarcem să vizităm Catedrala Sfinții Petru și Pavel, situată pe un deal din apropiere, de unde avem o panoramă impresionantă asupra zonei vechi a orașului. Nu am zăbovit foarte mult și la întoarcerea în piața
Svobody, pe același drum, am traversat piața
Zelny trh, piață de legume și fructe cultivate local. În vecinătatea pieței se găsește
Primăria veche care are la intrare un
crocodil...da...un
crocodil împăiat care atârnă deasupra curții interioare. Întorși în piața Svobody ne-am oprit să mâncăm la restaurantul recomandat de gazdă:
Zlata Lod - delicioasă mâncarea, foarte bună berea locală
StaroBrno (la fel, recomandată). De la gazdă se pare ca am primit toate recomandările necesare pentru a petrece 24 de ore frumoase în Brno.
După lăsarea nopții ne-am îndreptat spre Teatrul Național - se întâmplă de multe ori ca unele clădiri să fie mult mai frumoase noaptea. Nu știam noi că privirile o să ne fie furate de fântâna arteziană din fața teatrului,
Light Fountain, care folosea doar căderea apei și lumini colorate pentru a crea diferite desene și show-uri impresionante, inclusiv programul operei (sau teatrului, era scris în cehă așa că nu eram foarte lămuriți).
 |
| Light Fountain din fața Teatrului Național din Brno |
Am stat mai bine de o oră să privim spectacolul, apoi ne-am întors la apartament, unde am mai petrecut minute bune admirând din camera noatră priveliștea asupra pieței luminate.
 |
| Vederea din apartament asupra pieții Svobody |
Ziua 4/27: Brno - Dresda
A doua zi dimineață am plecat către Dresda, un obiectiv pe care am încercat să îl abordăm cu maximă spontaneitate (un lucru atipic pentru călătoriile noastre, Z&Z), adică să nu stabilim traseul în avans. După vreo 300 km am ajuns la Dresda, în
Piața Neumarkt, și am parcat sub piață în locul numit
Q-Park Frauenkirche/Neumarkt, deoarece aveam rezervată cazare la
Vienna House QF Hotel. După ce ne-am învârtit (multișor chiar) ca să găsim intrarea în hotel -
se intră direct din piață, dar nu observasem - am luat camerele și am aflat că o să putem plăti parcarea direct la hotel (un pic cam scump:
20 de euro pe zi). Am primit două camere foarte mari, fiecare având o baie interesantă, în care intrai ca într-un fel de dressing, mergeai, făceai dreapta, apoi iar dreapta, ca să ajungi la un duș imens.
Probabil cel mai mare duș de care am avut parte până acum.
 |
| Ușile de la "dressing" care de fapt duceau la baie |
Înainte să ieșim la plimbare prin orașul vechi, ne-am documentat un pic (mulțumită ghidului turistic din cameră) și am aflat că orașul vechi din Dresda a fost aproape ras de bombardamentele din 13-15 Februarie 1945. Acesta a fost reconstruit după al doilea război mondial și, spre bucuria noastră,
și-a păstrat arhitectura originală. Unul din punctele care au supraviețuit bombardamentelor este
Fürstenzug (în engleză:
Procession of Princes), o frescă lungă de 102 m, foarte frumos realizată și cu o cromatică deosebită. Galbenul solar oferă fundalul perfect personajelor faimoase schițate în tonuri de gri - fresca trece în revista principalii conducători ai provinciei,
Saxonia.
 |
| Fürstenzug - probabil am fi avut nevoie de un alt tip de obiectiv pentru a o cuprinde într-o fotografie |
După ce am parcurs toți cei 102 m de artă am ajuns la intrarea în
Palatul regal și am fost copleșiți de atmosfera impunătoare pe care o emană strada îngustă dintre Palat și
Catedrala Sfânta Treime, ambele fiind închise în ziua în care am ajuns și singura pe care puteam să o dedicăm orașului.
 |
| Turla Catedralei Sfânta Treime din Dresda |
Totuși, obiectivul principal nu era nici unul dintre acestea, voiam să ajungem la
Palatul Zwinger pentru a vedea o impresionantă colecție de porțelanuri, aproximativ
2.000 de elemente expuse, colecția completă conținând aproape
20.000 de obiecte din porțelan. După multe coridoare cu vaze, animale, candelabre, dragoni, flori, statuete și obiecte religioase cred ca pot considera că am văzut tot ce se putea realiza din porțelan...pe lumea asta...poate chiar în viața asta 😆
 |
| Curtea interioară a Palatului Zwinger |
 |
| Figurine din interiorul Porzellansammlung - parcă seamănă puțin cu bibelourile bunicii |
Cât timp așteptam să cumpărăm bilete la
Porzellansammlung (numele oficial al colecției de obiecte din porțelan) am aflat că în cadrul unei alte aripi a Palatului Zwinger se află
Mathematisch-Physikalischer Salon sau tradus:
Salonul de Intrumente de Matematică și Fizică. O colecție inedită de instrumente școlare de matematică, fizică și astrofizică, telescoape de toate dimensiunile, ceasuri, oglinzi și, favoritele mele,
instrumente de criptare. Timpul petrecut: un pic peste trei ore.
 |
| Obiect pentru criptare despre care se crede că folosește cea mai veche schema de criptare - anul 1587 |
Ce poți face dacă vrei să aștepți pe cineva care vizitează, așa cum a făcut T? Poți să te delectezi cu câteva beri la draft la terasele de vis-a-vis de intrarea în Palat. Din păcate nu am găsit un restaurant tradițional la care să mâncăm, așa că am hotărât să căutăm măcar ceva ce nu avea specific italian (acestea se aflau la tot pasul), și era în Neumarkt, dar nu la soare:
Ontario - Canadian Steakhouse. Aici am ales meniul zilei, mai ales pentru că ne-a fost prezentat foarte clar de către persoana care ne-a servit: conținea supă, un burger și cartofi. A fost delicios și a mers foarte bine cu berea recomandată (mi-a fost destul de greu să țin minte denumirea acesteia - foamea era prea mare și limba germană destul de grea).
După ce ne-am odihnit și bucurat de masă am pornit să vizităm
Frauenkirche Dresden pe care o puteam vedea cu ușurință de la terasa restaurantului. La intrare am observat că se poate urca în turnul cupolei, așa că am decis, doar Zuggy și M, să facem chiar asta. Am fost plăcut surprinși să vedem că după ce urci multe trepte în prima parte, în a doua porțiune de urcare se află
un hol puțin înclinat, foarte lat și care avea în partea dinspre interior un geam imens astfel încât să poți vedea tot interiorul cupolei.
 |
| Frauenkirche Dresden - Interiorul cupolei prin geamul imens |
Din turn pot fi admirate (panoramic) orașul și fluviul
Elba, cu albia sa întinsă, care delimitează la Nord orașul vechi. Spre deosebire de alte fluvii care traversează orașe și care sunt majoritatea canalizate, Elba oferă o zonă de recreere naturală foarte plăcută. În ziua următoare aveam programat un drum de aproape 1000 km, așa că am hotărât să scurtăm vizitele și să ne odihnim.
 |
| Elba care împreună cu albia ei verde mărginește la Nord orașul vechi |
 |
| Spectacol nocturn în Neumarkt |
Urmează teren necunoscut pentru noi, Danemarca, Suedia, Norvegia...so very thrilled!!!
Ziua 5/27: Dresda - Copenhaga
Următoarea destinație este Copenhaga, iar noi vom petrece o mare parte din zi pe drum, deoarece am decis să evităm varianta de drum cu ferry-ul. O să conducem până acolo, mai ales din cauza că Zuggița are o "plăcere" deosebită de a sta pe vapor 😀 iar M are rău aproape de orice mijloc de transport. Urma să vizităm Copenhaga a doua zi, după ce vom fi petrecut noaptea acolo. Așadar, plecăm la drum. Ajungem la frontiera dintre Germania și Danemarca, unde ne așteptam să fie poliție de frontieră, din cauza "crizei migranților", și chiar a fost, dar am trecut ușor pentru că aparent mașinile de România cu patru călători la bord nu necesită verificari amănunțite.
 |
| Autostrada verde din Danemarca |
După primii kilometri parcurși în Danemarca ne sunt destul de clare diferențele dintre autostrăzi: în Danemarca acestea au benzi mult mai largi, cu scuar foarte larg și...împădurit. Mai mult, pentru cine este obișnuit să conducă în România, odată ajuns în Danemarca va fi uimit să vadă că lumea chiar circulă cu limita legală, iar depășirile sunt aproape inexistente...chiar pe autostradă. Noile taxe de autostradă:
- NU se plătește vignetă în Germania - iar de la Dresda la granița cu Danemarca nu am întâlnit zone de autostradă în construcție. Ne așteptam să prindem cel puțin câteva zone în construcție, așa cum s-a întâmplat deseori în sudul Germaniei;
- NU există vignetă în Danemarca - în schimb, există taxe de pod, și cum sunt mai mult de 1.000 de insule în Danemarca, e chiar dificil să le eviți pe toate.
 |
| Toată lumea se pregătește de trecerea podului! |
Cu pași repezi (adică în viteză 😃) ne apropiem de reperul principal al zilei:
Storebaelt, o conexiune între peninsula continentală și
insula Zealand, unde se află capitala
Copenhaga. Partea rutieră a Storebaelt este formată din mai multe componente:
- un pod lung și drept, foarte drept, de 6.6 Km la înălțimea de 18 m deasupra nivelului mării;
- după ce ne-am obișnuit cu linia dreptă deasupra apei, a urmat o zonă scurtă pe insula Strogo care face legătura cu magnificul East Bridge;
- East Bridge are 6.7 Km și, interesant, nu este un pod suspendat dar nici un pod pe piloni, este o combinație între acestea. Am remarcat când am ajuns pe partea suspendată că panta cu care se urcă pe pod este mult mai mare și ne apropiam vertiginos de un "uriaș" gri. Acest "uriaș" anunța deschiderea podului de 1.6 km și înălțimea navigabilă de sub pod de 65 m.
 |
| Primul "uriaș" gri care susține Storebaelt |
Când am ajuns pe "culmea" podului am avut
sentimentul că urmează să decolăm, pentru că, acolo sus, de jur împrejur, pescăruși în zbor se luau la întrecere cu mașinile. Au apărut apoi, pe rând, sentimentul de
libertate, dar și de puțină
teamă, pentru că nu se vedea în jur decât apa, iar pământul părea foarte departe.
Când am revenit pe uscat am ajuns la porțile de taxare a podului unde am rămas un pic șocați: din
10-12 puncte de plată,
doar unul singur era pentru cei care voiau să facă plata la un operator fizic și nu la sistemul electronic. La care de altfel am oprit și noi (clasic). Pentru ceilalți, să le zicem
"avangardiștii", care s-au obișnuit să plătească electronic, cu
cardul sau aveau abonament la
BroBizz (sistem național de plată a podurilor, ferry-urilor sau altor plăți automate) existau toate celelalte puncte de control,
evident libere. Clar oamenii ăștia fac parte din secolul XXI.
 |
| Porțile de plată de pe insula Zeeland, se stă la coadă la poarta tradițională |
 |
| Storebaelt de pe insula Zeeland! Mirific! |
Curiozitate: de pe pod se vede un drum care coboară pe lângă apă. După o mică pauză într-o parcare, podul ne-a fermecat îndeajuns și ca să vedem mai de aproape ce minunăție arhitectonică este, am coborât pe acel drum și am ajuns la o plajă destul de
pustie și retrasă. O plajă în apropiere de
Halsskov Odde - Revspidsen, de care se bucurau în acel moment doar cinci persoane și care ne-a oferit o priveliște spectaculoasă către pod. Aici am observat un lucru mai aparte pentru noi, tineri crescuți în România:
două persoane mai în vârstă, aproximativ 70 de ani. care ieșeau din largul apei în costume de scafandru după o sesiune de, ce am presupus noi că ar fi, Scuba diving. Amândoi emanau un sentiment molipsitor de bucurie și liniște.
 |
Zuggița: "Apa e receee"
Zuggy: "Mai stai puțin..." |
Dupa aproximativ încă o oră am ajuns în Copenhaga, era deja seară așa că ne-am îndreptat direct spre cazare la
Danhostel Copenhagen Amager. Am ales un hostel care face parte din grupul
Youth hostels pentru că ne era cunoscut brand-ul, am mai stat la ei în alte locuri și ne-am simțit foarte bine, și pentru că era ieftin în comparație cu celelalte locuri de cazare din Copenhaga, care erau foarte scumpe. Am avut plăcuta surpriză să primim așternuturi gratuite (în alte orașe a trebuit să le "închiriem") și să avem parcarea gratuită. Spre surprinderea noastră nu aveau nici o formă de restaurant/servit masa pentru ore mai târzii, dar ne-am bucurat că foarte aproape era un centru comercial,
Field's, în cadrul căruia am găsit de toate.
Să înceapă vizita țărilor Scandinave!
