Aventura noastră în Islanda a început ca o evadare de la viața de zi cu zi, o escapadă la care ne gândeam de ceva timp, dar ne-a fost frică să acționăm. În ultimele zile petrecute pe insulă, în timp ce recapitulam ce am văzut și ce am făcut, ne-am dat seama că am avut destul timp să muncim, să ne relaxăm mintea și corpul, dar și să învățăm o foarte mică parte din ce ar însemna să trăim în Islanda pentru o perioadă mai lungă de timp.
Înainte de plecare, în discuțiile cu părinții, auzeam destul de des: "Islanda nu pare o țară completă!" și "Mie nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o țară care nu este verde!". Așa a început vânătoarea de verde - cu fiecare ocazie, am fotografiat tot ce am văzut verde (și uneori trimiteam și acasă fotografii însoțite de replica: "Destul de verde?").
 |
| Plantațiile de roșii din interiorul serelor |
"Primul verde" cu care ne-am întâlnit a fost în serele de roșii de la Friðheimar, unde am văzut cum erau crescute bunătățile cumpărate în urmă cu o zi. Aceleași roșii erau folosite și în toate preparatele servite la restaurantul din interiorul serei, toate având la baza sucul de roșii 🍅.
 |
| Pâinea de casă era o specialitate găsită la orice masă |
Prima "pată de verde" care ne-a surprins în natură a fost în apropiere de Kerid Crater. Spre nord puteam vedea craterele vulcanilor stinși în urmă cu 3000 de ani, iar spre sud o pădure de foioase, un fel de pin - îmi amintea de munții împăduriți din Tg. Neamț.
 |
| Pădurea își revine încet, încet! |
Una din cele mai înverzite zone din Islanda este Hornstrandir Nature Reserve. Pentru a ajunge la intrarea în rezervație, trebuia întâi parcurs un drum îngust din piatră. Apoi, dacă am fi dorit să ne aventurăm mai adânc, ar fi fost necesar să ne pregătim destul de bine pentru că vremea se putea schimba foarte brusc, iar înaintarea în rezervație nu se poate face decât la picior. Până la urmă am ocolit Hornstrandir - Zuggiților le place confortul, pentru ei dormitul la cort este ceva încă neexperimentat.
 |
| Verdele cucerește încet încet și munții de bazalt |
Oricât am încercat noi să arătăm o Islandă plină de verdeață, în mintea noastră știam că nu este chiar așa. Islanda are multe zone anoste, în general acestea fiind câmpuri întregi de bazalt negru unde nu crește nimic. O altă zonă unde verdele e predominant este partea de sud a insulei - așa că, dacă te plimbi doar în acea zonă, totul va fi verde, până ajungi în apropiere de Vatnajökull, unde totul se transformă în alb.
 |
| Uneori verdele este păstrat și cu ajutorul canalelor artificiale |
În apropiere de Vik ne-am putut imagina cum, pe versanții munților răniți de la ultima erupție a vulcanului Katla, se ducea o luptă între negru bazaltului și verdele ierbii sălbatice care încerca să vindece rănile făcute de lavă. Sunt curios cum vor arăta aceștia peste zece ani.
 |
| Vik apare ca o oază de populație într-o mare de verde |
Avantajul părții de sud a insulei este că o mare parte a apei topite din ghețari, infiltrată apoi în pământ, ajunge să fie încălzită de magmă și să iasă la suprafață sub formă de apă fierbinte - făcând astlfel ca vegetația să poată crește o perioadă foarte lungă de timp în decursul unui an.
 |
| Skógafoss înverzește totul în jurul ei! |
 |
| De pe acoperișul cascadei am putut vedea cum micile râuri de apă caldă au format terenul |
Am amânat publicarea acestui articol, acestei ultime povestiri din excursia noastră în Islanda, pentru că îmi doream să termin cu un set de concluzii, cu ce am învățat, cu ce am descoperit și ce am aflat despre noi. Dar, am aflat așa de multe, am descoperit noi părți din noi și ne-am conturat mai bine altele de care știam deja, încât aș putea concluziona doar cu aceste vorbe pe care i le-aș spune unui Zuggy de 20 de ani: "Privește și fii cu mintea deschisă. Peste tot se află câte ceva nou, deosebit, la care tu nu ai încă răspunsul și nici nu îl vei avea pentru că, atunci când îl vei avea, va dispărea misterul".
Iceland is greener than Greenland, or is it not?
I must find out!
I must find out!
