Londra este capitala pe care, dintr-un motiv necunoscut încă, am tot evitat să o vizităm doar cu scop turistic. Prima dată am cunoscut orașul într-o escapadă de o zi în timp ce Zuggița era în Bristol, iar
eu încercam în premieră munca remote. După mai bine de șase ani, ne-am întors pentru încă o serie de remote-work și pentru două săptămâni pline de cursuri pentru Zuggița.
Am profitat de fiecare oră liberă în care mai aveam și ceva energie ca să ne plimbăm prin Londra și să admirăm arhitectura, oamenii, parcurile, aglomerația și să discutăm despre ce am putea vizita. După ce Zuggița a aflat că avea să se plimbe două săptămâni prin case decorate precum la muzeu, am decis să mă limitez doar la două muzee pe care să le vedem împreună:
British Museum și
Natural History Museum.
 |
| Fațada de la British Museum este copia unui templu grecesc |
British Museum este, probabil, unul din cele mai cunoscute muzee din lume. Chiar de la intrare, dinaintea fațadei ca un templu grecesc, ne-am simțit compleșiți de ceea ce simțeam că vom vedea în interior. Prima surpriză a fost că intrarea s-a făcut fără a plăti vreo taxă de intrare (se puteau face donații pentru susținerea muzeului). Următoarele surprize au fost concretizate prin diferite exponate de care nu știam că se află în muzeu.
 |
| Amenhotep III |
Cu harta în mână și cu Zuggița care alerga după mine ca după un copil 🏃, m-am dus direct la sectorul egiptean să văd
Rosetta Stone.
Cred că ar fi trebuit să stăm la coadă dinainte de deschiderea muzeului ca să putem face o fotografie doar cu bucata de granit negru - secretul descifrării hieroglifelor - fără ca să surprindem și vreo zece turiști curioși. În apropiere de Rosseta Stone se afla una din sălile în care erau expuse multe busturi, capete sau alte părți din statuile gigantice din granit care înfățișau faraoni sau alte "superstaruri" ale civilizațiilor de mult apuse.
 |
| Leii Assyrieni păzesc porțile Babilonului și după o mie de ani |
 |
| Hoa Hakananai’a - Unul din paznicii de pe Insula Paștelui |
 |
| The Mask of Quetzalcoatl din Imperiul Aztec |
O supriză care m-a lăsat cu sentimente contradictorii a fost expoziția dedicată Imperiului Aztec. Am putut vedea
măști, având ca bază cranii de maimuțe sau oameni, bogat împodobite cu pietre semiprețioase. Puțin zdruncinați, ne-am odihnit picioarele la cafeneaua din centrul muzeului - aveam deja șase kilometri parcurși printre exponate. Pentru că picioarele păreau să aibă nevoie de mai multă odihnă, am luat harta și am decis să mai vedem două exponate:
Lewis Chessmen și
mumiile egiptene.
 |
| Acoperișul de sticlă al sălii centrale a muzeului - Queen Elizabeth II Great Court |
Am încheiat ziua după
opt kilometri parcurși prin sălile de la British Museum - ne doream doar să ne odihnim picioarele și să încercăm noile rețete de
Ben & Jerry's 🍦 pe care le-am găsit la
Sainsbury's.
 |
| Stegosaurus ne întâmpină de la intrare |
Pentru a doua zi am ales
Muzeul de Istorie Naturală - știam că va fi din nou o zi în care vom cumula mulți kilometri printre..."oase și gândaci". Chiar în timp ce scriu aceste rânduri și aleg fotografiile simt un sentiment de fascinație și admirație pentru imaginația pe care trebuie să o aibă un paleontolog ca să poată vedea scheletul întreg al unui dinozaur pornind, de multe ori, doar de la un singur os.
În interiorul muzeul nu a fost nevoie să avem această imaginație pentru că
erau multe schelete complete - cel mai greu a fost să citesc denumirile: un adevărat exercițiu pentru o persoană care nu citește toate literele dintr-un cuvânt. Nu de puține ori ne uitam la câte un craniu de dinozaur și discutam apoi cam cât de greu ar fi fost dacă oamenii și dinozaurii ar fi fost contemporani -
Jurrasic Park pare din ce în ce mai ireal.
 |
| Craniul unui T-Rex găsit aproape integral |
O altă parte a expoziției din interiorul muzeului care mi-a trezit interes a fost cea dedicată animalelor dispărute, cum este
pasărea Dodo din Mauritius, dar și a celor pe care ar fi mai greu să le admiri în libertate sau chiar în zoo,
balena albastră ar fi cel mai bun exemplu. Înainte să încheiem plimbarea prin muzeu, am descoperit că într-una din săli -
Jerwood Gallery - se afla o replică a lunii cu diametrul de șase metri. În Museum of the Moon, numele temporar al sălii, am putut admira luna pe toată părțile ei și să ne odihnim pe mocheta moale.
 |
| În Hintze Hall "zboară" un schelet complet a unei balene albastre |
 |
| Museum of the Moon |
Pentru sfărșitul zilei, am plănuit, fără să o anunț pe Zuggița, să participăm la o experiență de realitate virtuală în
Science Museum:
coborârea (mai mult prăbușirea) unei capsule Soyuz de pe Stația Spațială Internațională. Aveam ceva emoții că Zuggița își va folosi superputerea ei - de a își imagina foarte realist ce gândește - și o să se sperie. Spre surprinderea mea, când s-a terminat coborârea, Zuggița avea un zâmbet foarte larg și ochii plini de bucurie - pentru o persoană căreia îi este frică să zboare cu avionul, se pare că zborul cu Soyuzul a fost floare la ureche 😕.
 |
| Stația de plecare către experiența de coborâre de la ISS |
 |
| Soyuzul adevărat în care noi am intrat folosind mediul virtual |
 |
| Clădirea Muzeului de Istorie Naturală |
A fost nevoie să trec de trei ori pe lângă Muzeul de Istorie Naturală până când să observ și clădirea în care acesta se află:
un fascinant exemplu de arhitectură victoriană cu o fațadă din teracotă care ar fi trebuit să o facă să fie la fel de admirată precum exponatele din interior. Confuz, în apartamentul în care stăteam în Londra, m-am gândit ce alte clădiri nu am observat -
probabil aglomerația de mașini și de oameni care se mișcau în toate direcțiile m-a făcut să mai ratez unele fațade, sau poate e doar un motiv să ne reîntoarcem să vizităm orașul la pas pentru a admira arhitectura.
